Aș începe prin a enumera câteva cuvinte ce o caracterizau pe mama: umor, familie, prieteni, Banat, Lugoj.

Mama a fost născută la câțiva km de Lugoj, într-un mic sat, Cutina, acasă. A crescut între Cutina și Lugoj, iar când vremea măritișului a venit, bunica ei i-a spus tatălui meu: "auzi, tu să nu îmi duci fata prin străinătățuri". 

Străinătățuri, a aflat tata mai târziu că înseamnă NU MAI DEPARTE DE LOGOJ 😅

Mama a fost prietena noastră, și mai mult de atât, prietena prietenilor noștri. Ne plăcea să spunem că i-a adoptat pe toți :🙃 A semănat în mintea noastră povești și filozofii de viață care au devenit companionii noștri pentru totdeauna.

Și-a dorit să fie bibliotecară, dar a devenit inginer chimist, a fost chiar și antreprenor o scurtă perioadă în anii 90, dar focusul ei am fost întotdeauna noi, fetele ei. "Cea mai grea meserie din lume e cea de mamă" spunea adesea. 🤗

Învățămintele bunicii au fost prețioase și au rămas întipărite în mintea mamei, drept urmare a iubit cu ardoare Banatul, susținea cu argumente chiar independența regiunii 😅 nu ar fi plecat niciodată de "acasă", dar era bucuroasă de orice escapadă prin țară sau în afara ei, " ca doar avem de învățat câte ceva din orice loc".

Aveam așa multe planuri de călătorii și de a descoperi locuri, oameni și povești! Și cât de frumos ar fi fost să își cunoască nepoții ❤️

Mama a trăit pentru noi, cu noi, prin noi! Acum e rândul nostru să o purtăm în suflet și în gând oriunde am fi noi și oriunde ar fi ea!