Sunt atât de multe de spus despre acest suflet minunat, plin de veselie, care din fericire mi-a fost tată. 

Mi-aduc aminte cu drag când am fost în Delta Dunării, la Sf. Gheorghe, cu tata, „Bursucul” cum îi spuneam noi - familia și gașca noastră de prieteni. Am plecat de la vapor cu taxi-ul autohton - o pereche de măgăruși simpatici - până la cazare, la tanti Tudora. 

Tata, meseriaș de profesie, s-a pus pe treabă, să mai rezolve prin curte pe la tanti Tudora ce mai era de făcut. Tanti era văduvă de ceva vreme. 

Am plecat la pescuit și am prins ceva somn, din ăla de apă, să fie clar. Tata l-a pregătit și l-a pus într-un lighean, dar ce să vezi, peste noapte a venit pisica și i-a făcut felul. Am fost un pic triști, dar a pregătit tanti o masă de pește pe cinste și tata, cum era pofticios din fire, a mâncat ca o pisica flămândă din desene animate. 

Să fiu sincer, poza este emblematică pentru felul lui de a fi - pus pe glume mai tot timpul. Poza ar trebui sa spună totul, zic eu.