Tată și soț iubit, bunic, dar fără să-și fi cunoscut nepoții, apreciat de familie, prieteni, rude și cunoscuți pentru tot ceea ce a fost: un om vesel, cumsecade, un om de cuvânt, harnic, tot timpul dispus să-i ajute pe ceilalți, chiar în detrimentul sau, părtaș al dreptății, un om cu prieteni și cunoscuți peste tot pe unde mergea.

Chiar și după mulți ani de la “plecarea” lui din această lume (16 ani în 2022), oamenii vorbesc despre el. Vorbesc frumos, își amintesc întâmplări trăite împreună și, cel mai impresionant, este că aceleași lacrimi în ochi pe care le avem noi, familia, când vorbim despre el, le au și ei… oamenii care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin, dar pe care i-a impresionat prin felul lui de-a fi.

S-a născut pe 8 septembrie 1953 în satul Parvova (Caraș-Severin), pentru el în “cel mai frumos loc de pe Pământ”; acolo s-a însurat și acolo a și murit la 7 mai 2006.  

A trăit în Timișoara toată viața, de la 15 ani când a venit la școală, și-a întemeiat o familie, dar a avut mereu speranța că se va pensiona și se va întoarce în satul lui drag. Din păcate, acest vis nu i s-a mai împlinit.

Pentru noi toți, cei cărora ne-a fost drag, va rămâne mereu în amintire și în suflet, iar prin acest copac va rămâne și lumii acest mic crâmpei de viață.

Laura Albut (Canea) - fiica și Nasta Canea - soția