Partenerul meu de dans a plecat, muzica mi-a rămas!

De la tata am multe – am iubirea de oameni și de animale, am încăpățânarea lui de a face lucrurile într-un anumit fel, dar și naiva convingere că toți suntem, în esență, buni. De dragul lui și în numele lui există acum BertaLand - el este Bertalan-ul din BertaLand, mă bucur să îi pronunț și scriu numele zilnic.

Pe el l-am iubit din prima zi, sunt sigură, chiar dacă nu-mi amintesc asta. Mi-amintesc în schimb primii pași în viață făcuți spre primul meu partener de dans, de ziua mea în 1984. Sună incredibil, dar e adevărat. Mi-amintesc sclipirea din ochii aceia foarte verzi pe care mi-o dăruia doar mie, zâmbetul strâmb cu dedicație, complicitatea noastră. Și mai ales îmi amintesc muzica, toată muzica: sute de benzi de magnetofon, de discuri, de casete, la noi în casă MEREU cânta ceva. Și dansul - întâi timid, pe vârfurile pantofilor lui când abia mergeam, apoi coregrafii drăguțe construite în timp și mai ales tradiția că ultimul dans, la fiecare chef, e mereu al nostru.

Amintirile mele preferate sunt cele cu noi doi dansând împreună ultimul dans, la fiecare nuntă sau botez, la fiecare chef, la fiecare zi de naștere. Pentru că de la ai mei am primit și acest drag de a sărbători - de mică sunt pe ringul de dans la petreceri, de mică am dansat mereu de ziua mea, cu ambii părinți în cercul de dans. Și da, până acum 6 ani, ultimul dans era mereu al lui. Ne apucam de strâns după musafiri și pac, îl vedeam deodată cu coada ochiului cum se duce să aleagă o melodie. Ca să dansăm noi doi. Regret enorm că nu am nici o poză cu un astfel de moment...

Dragul de el nu înțelegea cum fata lui, care a crescut cu Pink Floyd și Hendrix și Metallica și Iron Maiden, ascultă rap și tot zice de unul, 2PAC - dar nu m-a descurajat, ba chiar mi-a cumpărat casete pe care scria 2PACK, piratate și înregistrate incredibil de prost, PE CARE LE-AM IUBIT!

Când a plecat, a urlat în boxe trei zile și trei nopți toată discografia Pink Floyd. Am vrut să fiu sigură că aude doar muzica, nu și inimile noastre spulberate cu zgomot asurzitor în miliarde de cioburi amare! Să fiu sigură că are companie bună pe acel ultim drum, că nu e întuneric și liniște, că știu că asta chiar nu i-ar fi plăcut. Și să fiu sigură că ia cu el ce a iubit de mic – MUZICA.

Tot cu muzică mi-am pansat și eu inima după ce s-a stins tata - am ascultat pe repeat, obsesiv, melodii care acum, după toată durerea, înseamnă cu totul altceva... și sper că acolo unde e sunt concerte și că tata poate să asculte, în sfârșit, Hendrix live!

Port în suflet o fetiță necăjită că prietenul ei cel mai bun și cel mai vechi și partenerul de dans preferat nu mai e. Voi veni negreșit să pun muzică acestui copac care va purta povestea unui tată drag.

Tata, să știi că mama încă ascultă tare ROCK FM pe combina ta, Andy are grijă de magnetofon, care e la loc de cinste și pick-up-ul de pe biroul lui merge strună, iar Mara încă se duce la pescuit, chiar dacă nu atât de des de când nu mai ești aici.

Iar eu ultimul dans tot cu tine îl dansez, în spatele genelor închise peste ochii ce poartă roua dorului tău.

...ne e tare dor de tine, taty.

Shine on, you crazy diamond!