TĂTICUL MEU DRAG,

 Ți-am regretat înfiorător dispariția, fiind primul plecat din familia noastră. În ciuda exigenței manifestate față de noi, te-am iubit foarte mult. Știu și nu pot uita eforturile pe care le făceai să întreții familia, renunțările pe care le-ai trăit pentru a ne duce la un liceu bun (nu la Drăgășani, ci la Râmnicu Vâlcea), mândria cu care treceai prin momentele grele (cedarea pământului la colectivizare) sau aceea de a ne vedea studente la Craiova pe amândouă.

Am regretat că n-ai putut să vezi realizările ulterioare: nepoatele – trei dintre ele sunt doctorițe, un strănepot este student la Oxford, un altul este elev la un liceu economic (ți-a urmat, pare, tradiția!).

Îți datorăm mult și te iubim neîncetat.