„Nu-mi reduce viața la moartea mea", am citit undeva ... 

Iar a planta un copac este ceva ce te-ar bucura Mama, căci atât de des spuneai, „dacă aș fi avut curte și grădină, toată ziua aș fi stat acolo...". Natura, călătoriile, tot ce a lăsat bunul Dumnezeu frumos în această lume îți era drag.

Cum îți spuneam într-un, poate penultim mesaj, Iubirea nu moare, Mama, Iubirea este mai tare decât moartea.

Pentru că ai fost Iubire, devotament, grijă, răbdare, iertare, bucurie, umor, optimism, dar câte și mai câte, rămâi în continuare Iubire, dedicație, devotament, grijă, răbdare, iertare, bucurie, umor, optimism.

Tu ești Viața, Mama, iată îți ofer acum la rândul meu un dar, o fărâmă de nemurire, prin copăcelul tău, care va trăi mult ...

Și sper că de acolo de sus, ai să îi trimiți ba o rază de soare, ba un strop de ploaie atunci când va avea nevoie ...

Te iubim, Mama și Bunica