Pe Cristina am cunoscut-o în 2008 pe forumul de gimnastică, locul unde s-au legat multe prietenii. Prima întâlnire live a fost la Campionatele Internaționale de gimnastică de la Ploiești, iar apoi au urmat și competițiile în afara țării la care am mers împreună.

Cris era un suflet tare bun, plin de veselie, puternică și foarte inteligentă. A absolvit Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și a fost și bursieră Erasmus în Franța. Parisul era a doua ei casă și îl iubea nespus. Îmi amintesc și acum râzând discuția despre cum a început să conducă mașina: „Păi când am văzut toate blondele la Paris că puteau, mi-am zis că sunt și eu în stare :).”

Din 2012, după moartea tatălui, au început problemele de stomac care s-au acutizat în timp, iar răspunsurile primite de la medici erau neconcludente. Anul 2015 a fost unul foarte bogat în amintiri cu Cristina (deși locuiam în țări diferite): am avut o vacanță în Toscana, vizita la Iași, Milano, Londra și ultimul campionat mondial de gimnastică trăit împreună. la Glasgow. Apoi lucrurile au luat o întorsătură bruscă și în ianuarie 2016, Cris pleacă într-o lume mai bună. Nici astăzi nu îmi este clară cauza morții.

După 6 ani, și mama ei trece în neființă, astfel că azi sunt toți trei împreună, în cer.

Te îmbrățișez puternic, prietena mea dragă, oriunde ai fi!