Postat la data: 2024-11-12 14:24:54

Ești un om minunat! Povestea vieții voastre mă bucură nespus de mult . Ai grijă de nestematele tale, de rodul iubirii voastre.

Postat la data: 2024-11-12 16:36:17

Dragă mami, Mulțumesc că m-ai învățat bunătatea, pentru că ai fost și, probabil, vei rămâne cea mai bună persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Te voi păstra în sufletul meu etern.

Postat la data: 2024-11-12 20:07:01

Experiența mea cu acest om minunat („tiza mea de Prahova", așa îmi spunea Camelia, iar eu o numeam pe ea „tiza mea de Constanța") a început datorită numelor absolut identice. Ea m-a remarcat și a început să comunice cu mine, datorită unei poezii pe care o scrisesem pe pagina mea de Facebook și care îi plăcuse în mod deosebit. Așa s-a perpetuat o frumoasă comunicare virtuală între noi. Ne urmăream reciproc postările și ne exprimasem intenția ca vreodată să ne putem întâlni și real. Of, dacă aș fi știut... poate grăbeam cumva această întâlnire! Este încă o lecție de destin, așa o simt. Lecția este aceea de a nu amâna lucruri, întâlniri cu anumiți oameni dragi, participarea la evenimente, împărtășirea de gânduri și iubire! Adesea, conștientizăm prea târziu că ceea ce nu trăim la timpul potrivit este foarte posibil să nu mai trăim niciodată! Încă nu pot asimila realitatea pierderii Cameliei, îmi pare neverosimilă absența ei. După aflarea acestei vești, am retrăit acel carusel de emoții și stări pe care le-am încercat după decesul soțului meu, acum 12 ani (și el a plecat atât de tânăr, avea doar 43 de ani!). Adesea, mă gândesc la copil, la Sorin și la întreaga lor familie. Revăd, parcă, trauma fiului meu, după pierderea tatălui său. Mă rog, cu drag și prețuire, pentru ei toți, pentru ca bunul Dumnezeu să-i ajute în a-și purta frumos sentimentele, dorul, suferința! Camelia, liantul familiei lor, a fost un om admirabil, o femeie inteligentă, o soție și o mamă devotată. Dumnezeu va avea grijă ca ea să trăiască etern în sufletele și amintirile lor. Nu le spunem oamenilor trecuți prin această cumplită încercare a sorții să treacă peste, ci le spunem să plângă, dacă așa simt, să tacă, să se revolte, să facă orice simt să facă, astfel încât să poată simți din nou pământul sub picioare. Abia după ce toate acestea se vor fi isprăvit, viața îi va orienta către un alt zbor! Dumnezeu vă va mângâia și vă va ridica, dragilor. Bunica mea avea o vorbă înțeleaptă: coboară Dumnezeu peste omul necăjit! Nu știe nimeni cum ne ridicăm din suferință. Dar, cumva, acolo sus, EL știe! Și tot de acolo, vă protejează EA acum. Dumnezeu să o odihnească în pace și lumină pe Camelia!