Mama mea dragă și frumoasă, atunci când ai primit cruntul diagnostic ți-am făcut o promisiune pe care însă n-am îndrăznit să ți-o și spun. Ți-ar fi fost greu să primești orice din partea noastră pentru că ai știut doar să dăruiești. Ți-am promis că o să mergem la mare și la munte, în toate locurile frumoase de care nu ai apucat să te bucuri. Ți-am promis că o să ne facem cât mai multe amintiri frumoase înainte să pleci de lângă noi. Însă n-a mai fost timp, mamă, n-a mai fost. Acesta e felul în care eu aș vrea să îmi țin, măcar puțin, promisiunea. Un copac plantat în amintirea ta, mamă dragă, în locurile pe care n-am mai apucat să le vedem împreună.

Mulțumim pentru tot ce ne-ai dăruit. Și ne cerem iertare că nu ți-am spus-o mai des cât ai fost lângă noi.