Mama Chița, așa îi plăcea să i se spună, sau Mama ChiChi, cum i se mai spunea la oficiul de calcul din cadrul companiei Aro.

Pentru mine era MAMA: mai ales atunci când se lăsa seara în ziua de Sâmbătă și ea încă trebăluia prin bucătărie și mirosea a plăcintă cu mere și scorțișoară, plăcintă din care tata devora jumătate de tavă în toiul nopți.

Când tocam la mână toate legumele pentru zacuscă și mă punea să învârt în tuciul cu zacuscă și râdeam amândouă că nu avem forță.

Când am mers amândouă în vacanță la Băile Felix și se bucura ca un copil în apa termală, și se răsfăța ca o fetiță când serveam desertul.

Când ne-am strâns de Crăciun toți 5 în dormitorul tău proaspăt renovat și puțin aveam să știm că va fi ultima dată când ne mai vedem în formula aceasta și că tu aveai să te îndrepți către o lume mai bună.

Mama, vei continua să trăiești prin noi și te vom onora prin lucrurile mici pe care tu le făceai cu drag, prin tradițiile duse mai departe, prin cozonacii frământați și aruncați de 100 de ori să iasă fragezi, „căci altfel nu ies buni” :)).

Știu că acum ești într-un loc mai bun, unde nu este durerem nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Domnica, Constantin și Elena