Am fost binecuvântați să îl avem pe Tavi cu noi - un soţ, un tată și un fiu perfect, un prieten bun și un om excepțional. Mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu că ni l-a daruit, dar cu o durere enormă în suflet plângem pentru ca ni l-a luat așa repede.

Am construit o casă împreună și o familie frumoasă, am început să creștem 3 băieți extraordinari – cei 3 A ai noștri: Alex, Andi și Anton (Toni). Le-a fost exemplu foarte bun în toate și sunt convinsă că va rămâne în inimile lor atât cât timp vor trăi. De-a lungul celor 20 de ani de căsnicie am fost extrem de fericiți și chiar și atunci când au fost provocări, împreună eram o forță. Eram suflete pereche, ne iubeam ca în povești și ne potriveam în toate. Tavi era cel optimist, care avea răbdare, multă maturitate și putere ca să reușim, vedea partea plină a paharului. Așa a trecut peste toate momentele grele personale și ale celor din jurul său.

Nenumăratele vacanțe în 5, cu copiii, erau mereu complexe, voiam să valorificăm la maxim timpul petrecut cu toții – de abia acum am înțeles de ce, pentru că timpul era scurt – și am rămas cu atâtea experiențe minunate împreună în locuri deosebite. Fie în iubita Grecie, în Austria, Italia, Franța sau în România, respirând și admirând natura - pe diverse plaje, sau pe trasee montane mai simple sau mai dificile. Cutreierând prin Europa cu mașina, cu bicicletele, sau pe jos, vizitând orașe/ cetăți/ muzee, pe la concerte sau pur și simplu la o cafea undeva - cu Tavi aveam tot ce ne trebuia. Aveam o glumă, că „vorbea” Tavi cu Sf. Anton și aranja ca vremea sa fie perfectă și toate să se petreacă așa cum e mai bine.

Tavi a trăit viața cu foarte multă bucurie, făcând mult bine în jurul său, ajutând pe oricine putea, la orice oră. Avea o disponibilitate fantastică, mai ales pentru cei dragi. Emana permanent o energie pozitivă, încât ai fi vrut să îl ai oricând oricât prin preajmă, aducea armonie și bună dispoziție.

Era un sportiv înnăscut. Multele competiții terminate - un IronMan, două Half IronMan, maratoane, semimaratoane, triatloane – și apoi miile de kilometri făcute cu bicicletele lui dragi, dar și sutele de kilometri alergați îl fac să fie o inspirație pentru cei 3 băieți ai lui și pentru toți, un exemplu de voință, arătând că dacă vrei cu adevărat, te pregătești și ești dispus să faci sacrificii, vei reuși.

Cu el, am pierdut vocea lui melodioasă și caldă de tenor, cizelată în tinerețe în faimosul și selectul Cor al Radiodifuziunii Române și apoi la biserică, unde cânta și la chitară. Ne-au rămas amintirile cu cântările făcute împreună la colindat acasă sau la prieteni.

16 ani a dedicat corporației, și a învățat foarte mult și s-a adaptat la multele schimbări. Îi plăcea să lucreze cu oamenii, să comunice, să vină cu idei proaspete și să le pună în practică.

Acasă, creativitatea lui era fascinantă și de admirat, bucuria pe care o avea și pasiunea cu care făcea diverse obiecte mai ales din piese vechi de bicicletă, dar și din lemne, scoici sau pietre. Unul dintre aceste lucruri, copacul vieții, o creație complexă din piese de biclă, sper că va dăinui peste timp, precum acest copac viu plantat în amintirea lui.

Sunt foarte mândră de el, de tot ce a realizat și îmi lipsește, și ne lipsește enorm și ne va lipsi mereu.

Se zice că Dumnezeu îi ia pe cei mai buni să îi fie alături. Cu foarte mult dor și printre multe șuvoaie de lacrimi, îmi spun că poate Dumnezeu a considerat că Tavi a împlinit misiunea lui aici pe pământ și acum trebuie doar să ne vegheze de sus din ceruri și să ne învețe cât de important e să trăim cu bucurie, cu multă iubire și cu folos.

 „Happiness is not a destination. It is a way of life.”