Sunt oameni calzi ca un apus de toamnă. 

Blânzi ca marea după ploaie. 

Oameni cu o inimă care râde cu gura până la urechi.

Oameni ca un far care-ți luminează calea.

Oameni care-ți arată orizontul când apele tale sunt în furtună.

Oameni cu har, cu iubire pentru cuvinte și pentru oameni.

Oameni bucuroși că sunt. Pur și simplu.

Bogdan Costin a fost toți acești oameni. Și a lăsat în urmă jumătăți de oameni care-l vor căuta toată viața în muzică, în cărți, în poveștile la bere, în jurul Herăstrăului sau pe terasa de la Goodstos pentru a se întregi.