Dragă TATA BUBI,

 Așa ai fost prezent în familia noastră, deși noi, nepoatele tale, fiicele dragului tău copil, Roli, nu te-am cunoscut. Datorită soției tale - "Kathe", cum o răsfățai tu - toți te-am iubit, te-am respectat și ți-am deplâns destinul tău atât de tragic. Mama Caterina, devenită bunica noastră, te-a divinizat; fiul tău, Roland, ți-a simțit dureros absența. Noi două, nepoatele tale, Laura și Iulia, am înțeles, mult mai târziu, de ce n-avem bunic patern ...

Am vrea să știi că Luță și Irene, cumnații tăi, s-au străduit să te înlocuiască – așa cum i-ai rugat și cum ți-au promis – și au făcut-o cu dragoste și devotament. I-am socotit bunicii noștri paterni, pe bună dreptate.

Soția ta -și bunica noastră- nu s-a recăsătorit niciodată, pentru că un om mai bun, mai frumos, mai iubitor ca tine nu ar fi putut găsi. A fost într-o veșnică așteptare. Mereu a crezut că te vei întoarce ... Și i-a fost foarte greu.

A dormit toată viața cu scrisorile tale sub pernă și cu tabloul și fotografiile tale pe noptieră ...

Sperăm că acum sunteți împreună. Te iubim și te vom pomeni mereu.

Iulia și Laura