DRAGĂ TATAIE LUȚĂ,

Ne adresăm așa, deși nu ne-ai fost, de fapt, bunic. 

Noi însă așa te-am perceput, pentru că așa te-ai comportat și ne-ai iubit ca pe adevărații tăi nepoți. Ai fost, tataie, de o rară bunătate și de un incredibil devotament: ați reprimit-o, în familie, pe mama Caterina (o tânără văduvă, la doar 33 de ani), l-ați crescut și l-ați iubit pe tatăl nostru, Roli, ați muncit împreună toți pentru a-l realiza profesional, ne-ați preluat apoi pe noi și ne-ați crecut, cu un rar devotament. Nu știu câți copii au avut asemenea bunici!

Ne-am mândrit întotdeauna cu voi.

Știam și atunci, când eram mici, dar am înțeles deplin mai târziu, cât ai muncit de mult, cât de harnic și cinstit ai fost, cu câtă dragoste – peste marginile firii – ne-ați crescut, cât de mult v-ați gândit la viitorul nostru, lăsându-ne totul.

Îți mulțumim acum și te asigurăm de toată dragostea noastră, la fel de mare și de sinceră ca a ta.

Iulia și Laura