Mihai aparține categoriei plecat prea devreme, în floarea vârstei!

Coleg, tată, soț, prieten, puțini dintre noi îi cunoșteau trăirile, parte din viață, pasiunile. Era zgârcit la vorbă și puțini dintre noi știau că iubea călătoriile, florile și viața la țară. Dacă aveai răbdare să-l asculți, să stai de vorbă cu el, ajungeai să îți dai seama că era un suflet sensibil, care își iubea copiii, cu care se mândrea de câte ori avea ocazia și abia aștepta să fie bunic! Iubea florile pe care le îngrijea cu pasiune (mereu ne arăta balconul colorat cu zeci de orhidee înflorite!) și viața la țară, unde mergea periodic și unde îl aștepta cu nerăbdare cățelul de care se atașase în ultima perioadă.

Din păcate, când au apărut primele semne de întrebare vis-a-vis de starea lui de sănătate, le-a tratat cu superficialitate și noi ne-am bazat pe faptul că era tânăr și știa ce face. Era genul omului care rezolva problema apărută pe moment, și, apoi, cum era bine, amâna pe altă dată investigarea cauzei!

Până într-o zi, când am primit un telefon de la o rudă de-a lui care ne-a transmis că a murit! Își luase liber, să plece la țară, și din păcate nu s-a mai întors în mijlocul nostru!

Drum lin și luminat printre îngeri, Angel! (nume predestinat!)

Colegii de tură din UPU SUUB