Când s-a născut, în 1944, bulgărele acesta de aur cu ochii de un albastru perfect, puiuță veselă si drăgălașă, războiul s-a oprit și lumea a reînceput să trăiască. Doina a crescut frumoasă, deșteaptă și cu o pasiune nestăvilită pentru lecturi, pentru savurarea atâtor gânduri minunate cuprinse în cărți.

A devenit una dintre cele mai apreciate profesoare de limba română. Simțea o datorie sacră, de felul celei simțite de vechii greci și romani, de a le deschide liceenilor o lume magică de gânduri și sentimente, de dorință de dreptate și adevăr, făcându-i mai atenți la cei din jur și cetățeni mult mai conștienti de viețile lor.

A fost o mamă care, evident, și-a încurajat fetele să citească și să se implice în viața societății. Mai târziu a crescut o comorică de nepoată, care adormea cu explicațiile de bacalaureat ale basmului Harap Alb , și o bucurie de nepot, ambilor citindu-le multe povești, până când povestea amintirii ei aici, pe Terra, a început, spusă de noi, cei care mai suntem aici.

Acum este în lumea plină de lumină, dragoste și adevăr, la bunul și iubitorul Dumnezeu!