Thérèse s-a născut pe 2 aprilie 1939 în Bouillé-Ménard, un orășel situat în vestul Franței. Părinții săi, fermieri, René și Marie au avut 2 fiice. Nicole și Thérèse, care era cea mai mare. La vârsta de 6 luni, Thérèse și-a văzut tatăl plecând în al Doilea Război Mondial. Făcut prizonier în Germania timp de 5 ani și jumătate, tatăl ei nu și-a revăzut fiica până la vârsta de 6 ani. Chiar și după zeci de ani, Thérèse și-a amintit și ne-a povestit adesea amintirile ei despre soldații germani care veneau la fermă să se aprovizioneze cu lapte, unt și alte produse. 

La 18 ani și-a început cariera profesională ca secretar executiv într-o fabrică de lapte. Acolo l-a cunoscut și pe Prosper, cel care în 1959 avea să-i devină soț. În 1964 s-a născut fiul lor Patrice, iar în 1997 nepoata ei Margaux, care era totul pentru Thérèse. Tot în 1997 s-a pensionat. 

Din punct de vedere profesional, Thérèse a fost întotdeauna un „om” de bază în cadrul companiei în care a lucrat timp de 42 de ani. Mereu zâmbitoare, mereu gata să-i ajute pe ceilalți, profesionalismul ei va fi răsplătit prin numirea ei ca manager de resurse umane în ultimii ani de activitate profesională. 

Prosper și Thérèse erau practic inseparabili. Unde era unul, era și celălalt. Cu Prosper la volan și Thérèse alături, vor călători mii și mii de kilometri prin Franța și Europa, în special spre România pentru a-și vizita fiul, care locuiește la Târgu-Mureș. Vor face nu mai puțin de 15 călătorii cu mașina pentru a-l vizita. 

Pe 25 ianuarie 2021, Thérèse ne-a părăsit. Cel mai greu este întotdeauna pentru cei care rămân. Această rană nu se va vindeca niciodată. Acest copac reprezintă brațele noastre cu care te ținem foarte strâns de inimile noastre. Nu te uităm și nu te vom uita niciodată, mamă, bunica. Te iubim!