Adina, draga mea surioară!

La umbra mesteacănului plantat în amintirea ta voi depăna, atât cât voi trăi, bucurii și triste aduceri aminte. 

Ai fost puternică, ani întregi ai luptat pentru sănătatea fiului tău și doar tu știi cum ai dus singură această povară. Știu că de acolo de sus, dintre îngeri, ai grijă de noi toți și știi că el s-a vindecat, că este bine. Tu, îngerul lui păzitor, doar ți-ai schimbat locul, acum ești în cer! 

Nu este zi lăsată de Dumnezeu să nu îmi amintesc de tine! 

Ai plecat atât de repede încât nici am putut să-ți spun, încă o dată, că te iubesc.

Tu, cea mai mică dintre patru frați, ai plecat prima!

Durerea mamei noastre este de nedescris și lacrimile nu se usucă pe fața ei. Mi-e dor de tine și mă rog pentru tine!

Voi îmbrățișa mesteacănul care îți poartă numele, plantat în parcul cu oameni dragi, și voi privi spre cer convinsă că de acolo dintre stele, tu mă privești și mă protejezi.

Norica