Alex sau Ali, cum rămâne imprimat pe sufletul meu pentru totdeauna. Omul-zâmbet, omul senin, omul care știa să răsară direct în inimă, pentru toți cei cărora le-a atins viața. Și au fost mulți. Fiindcă superputerea lui era că reușea să adune oameni în jurul lui, în viața lui, în sufletul lui. Un suflet atât de uimitor de încăpător. Un suflet care a știut să își păstreze bucuria, inocența de copil până la maturitate. Abia după ce s-a stins brusc, fără să știm sau să știe, am realizat cu toții că zâmbetul și inocența lui erau, fără doar și poate, de înger.

Îngerul nostru drag în viața noastră și deasupra noastră.

Iubire și lumină, Ali.