Postat la data: 2024-06-25 12:55:23

Acum ceva vreme am aflat cu regret faptul că Petrișor nu mai este printre noi. Am stat mult până să mă hotărăsc să scriu câteva rânduri aici. Un alt prieten din copilărie m-a îndemnat s-o fac în memoria lui Petrișor. Chiar merită să ne amintim de el așa frumos cum a și trăit. Deși nu ne-am mai vazut sau auzit de aproape 40 de ani, nu am cuvinte să-mi exprim regretul. Pentru mine, amitirea lui Petrișor, pană pe la vârsta de 25 de ani, este una plină cu lucruri bune. Am copilărit împreună. Am trecut prin adolescență împreună. Am avut și bune și rele, dar intotdeauna ne-am înțeles bine. Este omul pe care l-am pomenit întotdeauna pentru faptul că m-a îndrumat spre o carieră economică în detrimentul uneia sportive, unde, evident, nu aș fi avut nici un viitor. Este omul care la cutremurul din 1977, când nu știam cum să reacționăm, nemaitrecând prin asa ceva, ne-a îndemnat să ne deplasăm în mijlocul străzii, unde împreună ne-am susținut în groaznica mișcare a pământului. I-am cunoscut parinții, care au fost niste oameni deosebiți. Am crescut împreună, sub privirile lor. De când am aflat trista veste, acum câteva săptămani, nu-mi pot reveni. Viața ne-a îndrumat pașii pe drumuri diferite, dar Petrișor este în memoria mea așa cum a rămas de când nu ne-am mai văzut, un om deosebit la vârsta tinereții, la vârsta speranței. Viața este NEDREAPTĂ! Dumnezeu să-l odihneasca! Mi se pare o mare nedreptate să scriu aceste cuvinte. Nu mi-l pot închipui decât așa cum îl știam până la 25 de ani. Fie ca cei pe care i-a lăsat în urmă să aibă putere să meargă mai departe!