În degetele lungi de la dreapta ține o țigară. În cele de la stânga, o ceașcă de cafea. Probabil a patra pe ziua de azi. Așa stă tata și ne zâmbește de oriunde e el acum.

Petre, Pupi, Moco, Mutu, Petrică, Petrișor, Pedro, Șefu’, Chief, Dude, Tati a trăit o viață aproape așa cum și-a dorit-o. După principiile lui de la care nu s-a abătut, mereu înconjurat de prieteni și cu un program creat în jurul pasiunilor: peste 40 de ani cu seri de bridge și 20 cu sâmbete la biliard, de la care nu lipsea. La petreceri, simțea muzica cel mai intens. Dansând, cântând, bătând ritmul în aer pe solo-ul lui Phil Collins de la In The Air Tonight. Acasă, era cel cu alegerile cele mai înțelepte. Dar și primul care ataca dulciurile. Un model de echilibru și inteligență emoțională, vorbea puțin, dar întotdeauna avea cuvintele la el. Blând, bun, nobil, loial, boem, afectuos, inteligent și haios, a fost cel mai bun tată și partener de viață pe care am avut norocul să îl primim. 

Tata, știm că nu ai vrut să pleci și nici noi nu am vrut să te lăsăm. Ne e dor de râsul tău, de glumele tale, să dăm muzica tare de tot și să ne dai sfaturi, pentru că tu sigur ai ști ce e de făcut în orice situație, oricât de grea. Ca viața fără tine.

În fiecare zi ne e dor de tine,

Fetele tale