Draga mea, mi-e atât de tare dor de tine!... 

Ne-ai fost soră, și cumnată, și mătușă. Ne-ai fost sprijin, și nădejde, și bucurie... Ai trecut ca o lumină prin viața noastră. Și ne e atât de greu să învățăm să trăim într-o lume din care tu lipsești… 

Alergam înspre tine în fiecare zi cu umbrele și cu luminile din viața mea. Știam că ești acolo pentru mine și, deși erai sora mai mică, știam că la tine voi găsi înțelegere și mângâiere, ajutor și îmbărbătare. Știai - ca nimeni altcineva - să amplifici fiecare mică izbândă a vreunuia dintre noi, sporindu-ne bucuria și să estompezi fiecare înfrângere, micșorând-o până la dispariție. 

Îți mulțumesc cu recunoștință, draga mea Uți! 

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a adus în viața mea, că mi te-a ales ca soră… 

Aș vrea să te strâng în brațe, să-mi pun capul pe umărul tău și să-ți spun ce pustiu mi-e fără tine!... Și știu că ai vrea și tu… Voi îmbrățișa mesteacănul ce-ți poartă numele și voi privi spre cer convinsă că ești în cea mai luminoasă dintre stele. 

Golul lăsat prin plecarea ta nu se va umple niciodată! Am trăit însă împreună un timp ce s-a înrădăcinat definitiv în noi. Acolo te voi găsi mereu… 

Te iubesc Uți! 

Noi toți te iubim, Uți!