Ai fost umăr de plâns și stâlp de nădejde, dar mai presus de orice zâmbet și la nervi și la fericire îmi lipsești și mereu mă gândesc cu drag și înalț un gând bun spre cer sperând să ajungă la tine, Gogs. :))

Odihnă veșnică!

Eram copil, aveam cred vreo 12, 13 ani și am mers la el acasă, bubuia strada de manele și când m-am apropiat de poartă, el era pe balcon și cânta cu multă veselie și zâmbet pe buze, mi-e dor de tine, verișor drag. 😘😘❤️

Încă de la prima ora a zilei mi-am adus aminte de el și toată ziua l-am simțit prezent în amintirea mea. Doamne, ce OM a fost și câte amintiri minunate mă leagă de el, mereu zâmbitor, mereu să ajute pe toată lumea. Când am luat permisul de conducere a fost primul care mi-a dat mașina să o conduc. Sunt convinsă că ar fi fost un tată extraordinar și i-ar fi învățat pe copii tot ce e mai frumos pe lume. A plecat prea repede, dar a lăsat atât de multe amintiri celor care l-au cunoscut! Dormi în pace suflet blând! De acolo de sus veghează-i pe cei dragi!

Maria Alina Grama, el a fost șugubățul care mi-a pus pietre în rucsac cand mărșăluiam prin pădurile din Apuseni și tot lui i s-a facut milă de mine și m-a bâzâit să desfac rucsacul să ii dau ceva, doar ca să nu le mai car. Mai țineți minte, Marcela Naste și Lucian Luta? Mare om și sunt sigură că are grijă de voi de acolo de unde e. Vă îmbrățișăm!

L-am cunoscut pe d-nul Sergiu ca tătic responsabil, care venea la pediatrie când copilașii aveau mici probleme de sănătate... Mereu vesel, optimist și răbdător... Copiiilor le transmit că merită să fure de la tata veselia!!! Iar ție, Maria Alina Grama, felicitări pentru tot ce ai reușit, pentru tot ce faci! 😇

Cam tot ce înseamnă liceu pentru mine are legătură cu Sergiu..balul bobocilor, mersul pe jos spre Santana de la Economic, prostit în pauze, chiulit de la ore...țin minte că trebuia să plecăm de la ora mea de engleză și îmi era rușine să îi spun profei și el cu curaj a mers și a vorbit și ghici ce...profa era Cristina, soția vărului său..am crezut că intru în pământ de rușine. :)))

Sergiu…. Mult timp după ce ne-ai părăsit aveam impresia ca te văd prin mulțime. Am copilărit împreună, cu bune cu rele, dar nu ne despărțea decât un etaj la bloc. Îmi amintesc multe năzbâtii făcute împreună, chiar și la cercetași. Viața e nedreaptă uneori, dar poate Dumnezeu a avut alte planuri pentru tine.

Atât cât am reușit să îl cunosc în puținul timp cât am apucat să îl petrecem împreună, pot să îmi amintesc perfect pofta cu care râdea și însuflețea orice încăpere. Era un om plin de viață și extrem de dornic să facă cât mai multe. Îmi amintesc cu drag de Dacia pe care o avea și sonorizarea din ea :))). Acolo unde ești îți trimit salutări și îți mulțumesc pentru că am avut ocazia să te cunosc atât cât am reușit să o fac. Te salut și îmbrățișez până la revedere!

Îmi amintesc cu mare plăcere în liceu cum ne enerva și delecta în același timp, imitând un accent britanic foarte puternic. Era talentat. Iar când am început clasa a-9-a, a apărut odată cu Mita, unul foarte mare și celălat foarte mic, ca Asterix și Obelix.

Multe amintiri cu dnul Grama. Un om care te ajuta fără să îi zici sau să aștepte ceva în schimb. Îmi amintesc când m-a sunat să îl ajut să aflu mărimea pt inelul de logodnă..... cum era de fericit și împlinit (cu lacrimi în ochi îmi povestea familia la care visa și care Dumnezeu i-a dăruit-o). Sergiu, ne lipsești mult de tot, cine mai comentează acuma când se întâlnește Maria cu Mariana? :)

Am fost colegi de clasă în liceu cu Sergiu și am devenit prieteni buni. Tu erai printre cei mai de treabă băieți din clasă. Întotdeauna de încredere și respectuos, dar extrem de amuzant. Am urcat dealul de la Economic împreună de sute de ori, iar de cele mai multe ori îmi cărai și mie geanta de școală pentru ca așa erai tu, un drăguț! Îmi lipsești mult și știu ca ai fi fost un tată extraordinar pentru copiii tăi! Alina, multă putere în continuare. Faci o treabă minunată! 🌟