În anul 2022, când ei ar fi împlinit 50 de ani de la căsătorie, am plantat acești doi copaci în amintirea lor. Cum ei au mers mână în mână de-a lungul vieții, sper că și acești copaci să își impreuneze crengile și să rămână împreună pentru toată viața.

VICTOR a fost liceean la Emil Racoviță în București, plecat să fie student la Institutul Politehnic din Iași, după o studenție tumultoasă, plină de nebunii, glume și șmecherii, în 1972 s-a însurat total neașteptat cu Mariana, amica cea mai serioasă și de încredere pe care o știa încă din liceu. La vremea aceea, toți prietenii au fost șocați că Mariana îl ia pe Rău, pe care toata facultatea îl credea un golan neserios. Dar s-a dovedit cel mai bun tată, bunic, prieten, coleg, vecin, până la 76 ani, când, după mulți ani de multe boli grele, pe care le-a învins ca un erou, cu putere, răbdare și credință, Covidul l-a luat dintre noi.

 Voi păstra mereu în suflet și în minte ochii lui albaștri, pe care nu i-am moștenit niciunul, rrrârrrrâiala moștenită și de mine, și de fratele meu, apariția impunătoare și simpatică în orice context, statura de baschetbalist, dar mai ales toate sfaturile, tot universul lui de gânduri și tot ce am invatat de la el până la 44 de ani, cât mi-a fost cel mai bun tată, prieten și sfătuitor toată viața.

Valorile lui vor rămâne și ale mele pentru totdeauna. Optimismul, bucuria de a trăi, credința, speranța, rugăciunea, răbdarea, puterea, înțelepciunea, rațiunea, loialitatea, dragostea pentru familie, prieteni și animale, pentru cărți, pentru călătorii, pentru filme și muzica rock'n'roll, curiozitatea și dorința de a ști.

Plăcerea pentru călătorii, jucat bridge sau alte jocuri de cărți, jucat basket, făcut  cumpărături, mers la piață, cules via, făcut vin, cunoscut și vorbit cu toți vecinii. Grijile, empatia și durerea lui la durerea celorlalți, dorința de a-i ajuta, de a vorbi și povesti, de a împărtăși bunele și relele.

Priceperea lui de a povesti, de a repara orice prin casă, de a găti, de a tricota la mașina, de a găsi soluțiile cele mai creative pentru orice. Nimeni și niciun restaurant, nicăieri în lume, nu va egala vreodată bunătățile gătite de el, peștele, fripturile, cârnații, murăturile, zacusca și câte și mai câte, pe care le făcea cu atâta plăcere.

Îmi vor lipsi în fiecare zi, toată viața, grija și iubirea lui, încurajările, laudele și încrederea, privirile și îmbrățișările, vocea și sfaturile lui, vorbele lui cu tâlc, povestirile pline de umor din anii tinereții, tot universul lui de emoții, gânduri și sentimente. 

Aș da orice să fim din nou împreună și să îi pot spune toate lucrurile astea, viața a trecut prea repede și nu am apucat niciodată să i le spun așa. Cumva, prin misterele universului, sper ca aceste cuvinte să ajungă și la el și să îi aducă bucuria și nemurirea, odată cu copacul plantat în amintire.

 Tati, îți mulțumesc pentru tot ce ai fost și ai rămas în viața mea, te iubesc enorm și mi-e dor de tine, vei fi mereu în inima și mintea mea. Dumnezeu să te odihnească în pace și liniște alături de Mami!