Dragă ticule!

La umbra acestui copac, plantat din iubire de copiii tăi, le vom putea povesti nepoților noștri și strănepoților tăi - David, Anastasia, Patrisia și Damian - despre vacanțele petrecute la Șăulia de nepoții tăi, cum jucai cu ei, cu noi și cu mica, „moară”, joc în care erai aproape de neînvins, cum îi învățai strategia „să-și facă moară în fierăstrău”, despre tactica ce o foloseai pentru a slăbi „oul roșu” al celuilalt, lovindu-l cu unghia sau „lovind oul într-o parte”, cum ai plătit 100 de lei să îți aducă nepoții de la Constanța, cuibul de țarcă din Pădurea morii, despre pățaniile tale din tinerețe și de mai târziu. 

Poate nu le vom spune că ne certai sau criticai uneori, dar sigur le vom spune despre generozitatea și bunătatea ta, de iubirea ta, că erai glumeț, haios și critic uneori.

Că erai mândru de fiecare în parte și de toți împreună, că le duceai grija și dorul și fraților și surorilor tale și copiilor lor de la Constanța, Turda sau Luduș, pe care îi vedeai mai rar, dar pe care, deseori, îi sunai la telefon, că era atât de minunat când ne întâlneam mai mulți la voi acasă, iar mica „făcea în cuptor” pâine, cozonaci, palanețe cu brânză, cu varză și cu ceapă și ne gătea și alte bucate gustoase.

Le vom spune și altele..., să știe că au rădăcini puternice și sănătoase și că în iubire stă puterea și ai fost un tată bun.

Ești nemuritor în inimile noastre!

Ducu și Maria