În anul 2022, când ei ar fi împlinit 50 de ani de la căsătorie, am plantat acești doi copaci în amintirea lor. Cum ei au mers mână în mână de-a lungul vieții, sper că și acești copaci să își impreuneze crengile și să rămână împreună pentru toată viața.

MARIANA a fost cea mai bună mamă, bunică, prietenă, colegă, vecină. Liceană la Iulia Hașdeu în București, plecată să fie studentă la Institutul Politehnic Iași, în 1972 s-a măritat cu Victor, amic încă din liceu, dar mare șmecher și nebun în anii de facultate, ceea ce îl făcea total neașteptat și imprevizibil în rolul de soț și tată de familie.

Voi păstra mereu în suflet și în minte toate sfaturile, tot universul ei de gânduri și tot ce am învățat de la ea pănă la 42 de ani, fiindu-mi cea mai bună mamă și prietenă toata viața, cea mai de încredere confidență și sfătuitoare.

Valorile ei vor rămâne și ale mele pentru totdeauna. Gândirea ei pozitivă, credința, răbdarea, puterea, speranța, rugăciunea, înțelepciunea, rațiunea, sensibilitatea, loialitatea, onestitatea, dragostea pentru familie, prieteni și animale, pentru cărți,  pentru ordine și curățenie, pentru flori și natură în general, pentru filme și muzică - îi plăcea în special cea clasică și putea fredona orice operă.

Curiozitatea, plăcerea de a ști, de a călători, de a învăța, de a se îmbrăca elegant, de a face liste pentru orice. Grijile, empatia și durerea ei la durerea celorlalți, dorința de a-i ajuta, de a-i ști bine pe toți, de a fi înconjurată de prieteni, de a vorbi și povesti, de a împărtăși toate gândurile și emoțiile.

 Priceperea ei de a povesti, de a tricota, de a găti, de a croitori, de a asorta culorile, de a găsi soluțiile cele mai creative pentru orice. Nimeni și niciun restaurant, nicăieri în lume, nu va egala vreodată bunătățile gătite de ea, gusturile și creativitatea ei în bucătărie.

Îmi vor lipsi în fiecare zi, toată viața, grija și iubirea ei, încurajările, laudele și încrederea, privirile și îmbrățișările, vocea și sfaturile ei, vorbele ei cu tâlc, povestirile pline de umor, tot universul ei de emoții, gânduri și sentimente.

Aș da orice să fim din nou împreună și să îi pot spune toate lucrurile astea, viața a trecut prea repede și nu am apucat niciodată să i le spun așa. Cumva, prin misterele universului, sper ca aceste cuvinte să ajungă și la ea și să îi aducă bucuria și nemurirea, odată cu copacul plantat în amintire.

Mami, îți mulțumesc pentru tot ce ai fost și ai rămas în viața mea, te iubesc enorm și mi-e dor de tine, vei fi mereu în inima și mintea mea. 

Dumnezeu să te odihnească în pace și liniște alături de Tati!