Doina. Mica. Mama. 
Mi-aș dori ca aceasta să fie o poveste de dor despre ea, dar e o amintire despre una dintre cele mai faine persoane despre care vei auzi vreodată.
 Mama era cea mai bună chelneriță și bucătăreasă pe care am întâlnit-o vreodată. Atât de bună, că la masa de Crăciun, se adunau 30 de oameni  să îi mănânce sarmalele, cu riscul de a fi certați de neveste acasă. Iar când servea, primea flori de la toți bărbații, cu riscul să fie așteptați de tata la ieșire.
Mama era una dintre cele mai curajoase și aventuroase persoane. Atât de mult, că pleca singură cu mașina până în Africa și înapoi, dormea cu nomazii în deșert, își găsea liniștea în colțuri de planetă de care noi nici nu știam că există și avea în același timp grijă de toată familia.
 Dacă avea playlist-ul la ea, care consta în zeci de CD-uri cu muzică de toate genurile, de la Pussycat Dolls până la arăbească și piesele românești din anii ‘90-2000 pe care le știm cu toții, atunci putea învinge orice.
Era genul de om care te trezește la 3 dimineața să dansați în living, cu boxa la maxim, dar și omul care îți dădea cea mai mângâietoare supă de pui în zilele cu ploaie.
Tot ea e omul care a salvat zeci de animale, adunate care de care de pe oriunde, de la fazan, căprioare și broaște țestoase din râul Moldova, până la toate pisicile din cartier. 
Și deși viața ei era tumultoasă și presărată cu greutăți greu de dus, nimic nu putea să împiedice seninătatea cu care trecea prin viață și zâmbea cu tot sufletul.

 Era și severă.Peste cuvântul ei nu trecea nimeni.  Dacă își propunea ceva sau spunea ceva, atunci era ordine de lege, indiferent că voiam sau nu, făcea să fie așa. Părea că ea le știe pe toate și că le va ști întotdeauna. Uneori chiar cred că deținea o cunoștință ascunsă, la care alții nu aveau acces, pentru că avea dreptate, chiar și atunci când nu avea. Dar ne iubea, adânc și strident, la orice pas, chiar și pe cei ce îi greșeam. 

Iar acest zâmbet din poză, e semnul ei marcant, nelipsit de pe fața ei, pe care sper să ți-l întipărești în minte cititorule, atunci când citești povestea uneia dintre cele mai faine femei care a existat vreodată. 
Iar cu acest copac, să rămână amintirea ei aici, veșnic.