Mi-ai trimis un semn, mi-ai dat de veste că un copacel așteaptă să îți poarte numele și să păstreze vie iubirea noastră pentru tine, înmugurind an de an până ne vom reîntâlni.

Ai fost un exemplu de om: serios, hotărât, puternic, ambițios, ordonat, meticulos, milos și mereu pregătit să ajute. Ai iubit marea, ai iubit vapoarele, meseria a fost mai mult decât o pasiune, a fost însăți viața ta petrecută departe de noi. Ai iubit și viața, îți doreai cu ardoare să trăiești, ai luptat ani de-a lungul să înfrângi nemiloasa boală care însă te-a răpit dintre noi fulgerător și mult prea devreme. Simt că te-am pierdut printre degete!  

Crăciunul și Anul Nou vor fi sărbătorile cele mai dureroase, sărbătorile care m-au lăsat orfană de tine. Nu am apucat să îți spun cât te iubesc, să îți mulțumesc pentru ceea ce ai făcut și pentru faptul că ceea ce sunt astăzi ți se datorează. Sper măcar, să mă fi auzit când îți vorbeam și să fi simțit mângâierea mea, în zilele petrecute lângă tine la terapie. Regret că a rămas iubire nespusă și dorințe neîndeplinite.    

Acum navighezi printre stele și te rog să ne veghezi și să ne călăuzești drumul în viață precum farul în noapte drumul marinarilor. 

Știu și simt că cei pe care îi iubim nu mor, nu pleacă, ei merg alături de noi în fiecare zi. Nevăzuți, neauziți, dar mereu aproape, încă iubiți și foarte dragi.

În memoria tatălui meu, Constantin Nicolescu - Barcarole

Născut 11.02.1948

Decedat 10.01.2024