Mama mea s-a născut în data de 17 decembrie 1966 în localitatea Luduș, jud. Mureș și a plecat la Dumnezeu în mijlocul anotimpului ei preferat - vara, în anul 2023.

Încă de la vârsta de 18 ani și până în ultimele ei zile de viață și-a dedicat energia călăuzind și șlefuind comportamente și vieți de copii, căci meseria de dascăl și-a făcut-o cu cea mai mare dăruire.

Ceea ce a definit-o cel mai mult a fost această iubire pentru copii, fapt care i-a legat povestea vieții de cea a tatălui meu, Vasile. Cu această iubire aleasă pentru suflete inocente a primit-o în sânul familiei pe Vera. Pe noi, pe fiicele ei, Ștefi și Christa, a avut mereu grijă să ne facă să ne simțim unice, iar Ade și Chris au fost și încă sunt ocrotiți de iubirea ei. Irina și Ivan au făcut-o bunică și pe lângă toată iubirea care mai era de împărtășit cu noi, vom rămâne lipsiți și de prezența sa caldă, veselă, solară... Ne lipsești atât de mult!

Dragostea pentru noi încă se revarsă și o simțim în tot ceea ce facem și în tot ce ne-a transmis. Vrem să credem că toți acei copii pe care i-a învățat, ocrotit și îndrumat, dacă vor trece pe la umbra acestui copac, o vor regăsi în amintiri și în suflet.

Plantăm copacul acesta în amintirea mamei mele dragi și a iubirii sale pentru lucrurile simple, dar pline de emoție, gândindu-ne că poate ne vom găsi cândva liniștea, transmițându-i gândurile rămase nerostite la umbra sa ocrotitoare.

Îi mulțumim pentru ceea ce suntem prin faptul că ea trăiește în noi.

„Cât e de drag cuvântul sacru <<mamă>>!

Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,

E lângă noi în clipele supreme,

Din leagăn pân-la cea din urmă vamă.

Din veșnicii, ca focul unei stele,

Își flutură a dragostei maramă...

Păstrează-i chipu-n aurită ramă

Și de nimic nicicând nu te mai teme!

Ocrotitoare-n oarba-i vijelie,

Chiar umbra ei se schimbă în făclie

Pe drumul drept menită să te poarte.

Te leagănă de dincolo de moarte!"

„Mama" - Victor Eftimiu