Ne-am cunoscut la începutul verii lui 1968, era iunie, cald și eu am văzut-o în autobuzul cu care mergeam spre casă. A coborât în cartierul în care stăteam (locuiam la părinți), acolo avea gazdă. M-am ținut după ea și am rugat-o să vină la o întâlnire cu mine. Cu greu a acceptat, dar trei luni mai târziu se muta cu mine și pe 1 decembrie ne căsătoream. Au urmat aproape 53 de ani împreună, frumoși, triști, cu greutăți, cu bucurii. Cu trei copii pe care i-am făcut mari și cu 4 nepoți minunați, dintre care pe cel mic nu ai mai apucat să-l vezi. Ai transmis copiilor iubirea pentru cărți, pentru că îți plăcea mult să citești. Iubeai florile de primăvară, în special freziile, și nu-ți plăceau garoafele. Ne lipsești foarte mult! Probabil este tare frumos printre stele, dacă ai plecat așa repede. Te iubim. 💜