Îți cunosc sufletul prin lacrimile Mamei tale, Caterina dragă… Iartă-mă că-ți spun dragă, dar chiar îmi ești … Ți s-a întâmplat să simți că o persoana necunoscută îți este dragă? Cunoscându-te acum, cred că da. Și știi, mi-am permis să-i spun Mamei tale, în numele tău: “nu sunt Mamă, dar sunt copil…” Așa i-am spus ce i-ai fi spus: …"ce cauți aici, mama?" Și știi, sunt dăți, în miez de noapte, în care aș vrea să-i spun, ca să-i alin, naiv, sigurătatea:… “nu sunt Mamă, dar împărtășim aceeași durere abisală, paralizantă…” Nu singurătatea durerii o doare… Mai spune-i Mamei tale, iar și iar, să te poarte prin lume, la picior și nu în zbor… Și voiam să te mai întreb: nu-i așa că lumea-i bună, dincolo de nori ? Fratele meu așa mi-a spus și întotdeauna l-am crezut. Să-i spui din partea mea, te rog, că mă doare dorul de el… Dar știe, că-i spun în fiecare zi… Mi-ar plăcea să-mi spui ce ești: “praf de stele sau spuma de mare, floare sau aer înaripat"… Când mă apropii de tine, din când în când, am impresia că-ți simt prezența… Mamele simt, Mamele au dreptate: trebuie să fii o adiere… Ce coincidență, Caty, deunăzi, poemul “ăsta”, m-a dus cu gândul la Mama ta… Demain, dès l’aube… Demain, dès l’aube, à l’heure où blanchit la campagne, Je partirai. Vois-tu, je sais que tu m’attends. J’irai par la forêt, j’irai par la montagne. Je ne puis demeurer loin de toi plus longtemps. Je marcherai les yeux fixés sur mes pensées, Sans rien voir au dehors, sans entendre aucun bruit, Seul, inconnu, le dos courbé, les mains croisées, Triste, et le jour pour moi sera comme la nuit. Je ne regarderai ni l’or du soir qui tombe, Ni les voiles au loin descendant vers Harfleur, Et quand j’arriverai, je mettrai sur ta tombe Un bouquet de houx vert et de bruyère en fleur. Ah da, à propos de Hugo : ți-am spus că Notre-Dame se redeschide în decembrie viitor? Te voi purta în gând, te va purta în lumină.

Caty, fată frumoasă, delicată, diafană, cu o educație din alt veac, cu un suflet pur și minunat, cu o mână ghiduță, zâmbet dulce și privire plină de inteligență și umor! Caty, colega mea dragă, alături de care am petrecut curse frumoase, pline de zâmbet și voie bună, partenerul meu de discuții de tot felul, prietena cu suflet mare care era neconditionaț să ofere ajutor, suport și empatie. Caty, fata frumoasă, inteligentă, efervescentă și plină de lumină! Caty care ne-a rupt sufletul și ne-a lăsat împietriți și neputincioți atunci când a plecat și s-a făcut înger… Caty, care rămâne în sufletul și mintea noastră ca o lumină binecuvântată și în rugăciunile noastre ca o alinare! Zbor lin, dulce Caty…!💔

Am cunoscut-o pe Caty când era un bebeluș, mică, frumoasă ca un înger. Între timp a crescut, a trecut prin școală, facultate, a primit o educație aleasă. A ajuns stwardesă, era atât de frumoasă și mândră de haina care o purta. Era extrem de respectoasă. Prin plecarea ei a lăsat multă durere și un dor care nu se va stinge niciodată pentru cei care au cunoscut-o.