Cuvinte de dor și amintire, de la Dana:

Ce îmi amintesc despre sora mea și pot să rezum în doar câteva cuvinte? Era copilul zvăpăiat și energic, care știa să ofere atâta bucurie celor din jur. Inventa jocuri, repara biciclete, se cățăra în copaci cu o agilitate de maimuțică, găsea cele mai bune locuri de ascuns, făcea cele mai năstrușnice pozne - și suporta cu stoicism pedepsele de după, ale bunicului nostru matern. Plângea cu lacrimi mari și rotunde, ca mărgelele, ori de câte ori trebuia să ne despărțim la sfârșitul vacanțelor. Era atât de curată, atât de pură, cu niște ochi mari și verzi prin care tot sufletul ei se oglindea și ne cuprindea, pe toți, cu multă dragoste.

Un om bun, iubitor, darnic, modest, tolerant, onest și atât de conștiincios! A luptat toată viața ei, aici, pe pământ. A muncit mult, dar o făcea cu bucurie și implicare. A trăit alături de toată lumea, fără să critice, fără să se arate superioară, fără să deranjeze și fără să se plângă - în momente grele pentru ea, nu a împovărat pe nimeni cu suferința sau lipsurile ei, doar a continuat să ne arate cât ne iubește. Și-a asumat responsabilitatea acțiunilor ei. Nu a purtat niciodată ranchiună cuiva, a știut să ierte. Și-a urmat visurile.

Îmi voi aminti cu drag de toate momentele în care ne-am împărtășit bucuriile, tristețile, împlinirile, neputințele, scrisorile, gândurile, toate poveștile noastre trăite sau imaginate. Cu dragostea ei necondiționată m-a îmbrățișat - așa cum a făcut-o cu toți cei din jurul ei - și m-a ocrotit. Ea este sora mai mică, dar atât de MARE prin forța, curajul și determinarea ei.

Îmi lipsești atât de mult, draga mea Alișor!

Mulțumesc că îmi ești SORĂ!

 De la Andrei:

Lipsesc căldura, dragostea, zâmbetul. Mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat, pentru tot ce mi-ai oferit - întotdeauna din suflet! - pentru tot ce însemni. Chiar și așa, zic eu, sunt norocos.

Povestea scrisă de Dan:

Între mine și Alina a fost, este și va rămâne o fantastică poveste de dragoste.

Vom fi noi ...

Cândva, alți doi tineri

Își vor împleti privirile,

Gândurile, mâinile, inimile.

Iar ca ei, alții și alții, mereu ...

Vom fi noi, fără să știm.

Așa cum, fără să știm, am fost

Milioane și milioane de tineri,

Milioane și milioane de ani.

Vom fi noi, pentru că darul

Și blestemul nostru cel mai de preț

Este iubirea presărată în noi

Și din noi risipită

În cer și pământ,

În timpul ce vine și, mai ales,

În timpul ce pleacă ...

 De la părinții spirituali Veronica și Octavian:

Ne amintim de fina noastră dragă cu multă emoție! Un om extraordinar, o persoană specială, cu calități deosebite. Răbdătoare, împăciuitoare, perseverentă, echilibrată. Știa să abordeze orice problemă cu încredere și responsabilitate.

Ne este dor de tine, Alina, de energia bună pe care o transmiteai! Te avem în ochi cu zâmbetul pe buze și fața strălucitoare, radiind bunătate și iubire!

 Totul este viu în amintire.

În momentele tragice ale vieții noastre, realizăm că nu știm mai nimic despre marile taine ale existenței. Mai ales despre moarte. Și ne punem întrebarea de ce Dumnezeu îi ia la ceruri pe cei buni și cu suflet frumos. În urma lor rămâne o absență ireparabilă, un gol cât veșnicia, pe care îl străbatem cu aripile trecătoare ale amintirii. O chema Alina și era colega mea. O fată serioasă, inteligentă, o bună colegă. Încrezătoare în normalitatea destinului. Și-a întemeiat o frumoasă familie și a avut parte de un fecior destoinic, căruia i-a dat o bună creștere și o educație pe măsură, alături de iubitorul ei soț. Alina a luptat cu o boală incurabilă până la ultima  picătură de energie, cu speranța că nimic nu o va putea răpi din mijlocul dragii ei familii, din rândul prietenilor și din aria profesiei sale. Timpul este, însă, un fluviu nemilos și valurile lui ne duc fără de voia noastră... în lumea de dincolo. Nu există întoarcere a celor pe care îi povestim decât în inima fiecăruia. Alina rămâne o pagină frumoasă din intersecția destinelor noastre, cu semafoarele întotdeauna pe verde pentru ca amintirea ei să aibă prioritate...

Ne lipsește privirea ta frumoasă, Alina. Vorba ta domoală tace, de parcă ai fi plecat cu stolurile negre de păsări care nu se mai întorc la cuiburile lor îndoliate. Un gând pios, Alina, pentru somnul tău veșnic și lin mângâiat de dorul nostru de tine. (S.S.)

 Despre Alina, de la cei care au cunoscut-o:

„Pe Alina nu te puteai supăra!” - V.E.

„O colegă de serviciu de excepție!” - T.B.

„Am cunoscut-o pe Alina și știu ce gol imens a lăsat.” - L.C.

„Eu am petrecut 48 de ore cu ea, ne-am cunoscut în tren spre Sfânta Cuvioasă... Așa om minunat n-am întâlnit în viața mea!” - M.Z.

,„De la un timp, doar pământul e mai sărac, în timp ce dincolo au plecat atâția oameni minunați cum a fost Alina, încât lumea aceea se face tot mai bogată.” - L.A.

„Alina este, acum, un înger care ne veghează de acolo, de sus. De fapt, ea a fost dintotdeauna un ÎNGER și așa rămâne! Atât timp cât vom mai fi, ea este cu noi, în minte și în suflet!” - I.P.

 Ești și vei fi mereu în sufletele noastre, alinându-ne cu marea ta iubire pentru noi, Alina!