Niculina. Nina. Tanti Nina. Doamna Badea. Mama. Bunica mea.

Bunica a fost pentru mine o lecţie de putere, voinţă şi rezilienţă. A crescut muncind la bucătărie într-o casă străină, spălând podele şi rufe, suferind uneori de foame, deseori de frig şi tot timpul de dorul celor dragi care au plecat prea devreme sau nu au vrut-o alături de ei.

Stăpânii casei în care a fost trimisă să muncească au lăsat-o să meargă la şcoală doar doi ani, gândind că şi atât este prea mult pentru o fată orfană de la ţară. O aştepta o viaţă de muncă, în care educaţia nu mai avea loc sau sens.

Şi-a crescut singură cele două fiice, lucrând ca îngrijitoare la spital şi farmacie, spălând, văruind şi tăind lemne după program, pentru a-şi putea suplimenta veniturile. Fiicele ei trebuiau să facă şcoală, să meargă la facultate, să rupă cercul sărăciei şi să ducă o altfel de viaţă. Şi asta au făcut.

Ani de zile, la fiecare salariu, bunica şi-a cumpărat câte o carte. A apreciat mereu cărţile pe care i le dăruiam, iar eu eram întotdeauna bucuroasă să discutăm împreună despre ceea ce citeam. Biblioteca ei astăzi este cea mai de preţ moştenire a mea, lăsată mai departe cu dragostea de lectură şi cunoaştere deopotrivă.

Cea de-a doua jumătate din viaţa bunicii a fost lină, a avut răgazul de a se bucura de ceea ce avea: 2 fiice, 2 nepoate, 2 strănepoţi, ultimul născut la doar 2 luni după ce ea a urcat la stele. A trăit prin noi fiecare reuşită, s-a bucurat pentru fiecare şcoală absolvită şi pentru fiecare strănepot.

Am învăţat multe din povestea ei de viaţă: că fericirea ţi-o construieşti şi depinde doar de tine, că poţi găsi bucurie în lucrurile mici: o pisică, o plăcintă cu mere, un aşternut proaspăt schimbat sau o cană de ceai. 

Am învățat să nu renunţăm, să ne luptăm pentru drepturile noastre, să fim cinstiţi. Să fim pe picioarele noastre, să nu depindem de nimeni, să muncim pentru ceea ce ne dorim. Să ne străduim şi să dăm tot ce avem mai bun, iar răsplata va veni. Să nu lăsăm pe nimeni să ne calce în picioare. Să ne ştim valoarea.

Să gătim. Şi să iubim.

Cred că toţi cei care au cunoscut-o au văzut ce înseamnă să faci rai din ce ai, chiar dacă ai primit nişte cărţi de joc care nu prevesteau mai nimic bun.

Atunci când pierzi un om drag, cel mai greu este să înveţi să trăieşti fără el. Eu încă nu am învăţat să trăiesc fără bunica. Numărul ei de telefon se află încă în agenda mea şi nu cred că voi găsi vreodată puterea să îl şterg.

Mi-e dor de ea în fiecare zi. Va fi mereu parte din sufletul meu.