Marin Mateescu sau Bebe Mateescu, așa cum l-au alintat apropiații a fost al doilea copil din cei trei frați, soț, tată a două fete, tătăică pentru toți nepoții și domn' profesor pentru generații întregi de copii. 

S-a născut pe 23 octombrie 1941, în comuna Măldăeni, județul Teleorman, și tot acolo s-a stins, în casa în care a trăit 78 de ani, ținut de mână de soție și de fetele lui, pe 2 Decembrie 2019. 

Tătăică a fost singurul membru din familie până la generația noastră școlit sau cu carte, cum se spunea pe vremea lui. A fost profesor de sport mai bine de 40 de ani, director de școală timp de 8 ani și iubea copiii, pe noi, nepoții în mod special. 

Copilăria mea a fost marcată de multe momente frumoase alături de el și mi-a fost inspirație în alegerea meseriei. 

Își iubea livada de pruni, iar la petreceri se desfăta cu rose-ul. 

La orele de sport, când vremea era nefavorabilă, ne învăța strategii la șah sau table și până în ultima clipă a vieții i-a placut să completeze rebus. Șuta cu piciorul stâng cu o dexteritate ieșită din comun.

În ultimele luni de suferință era conștient că o să plece și deși avea anumite regrete sau frici îmi spunea cât de bucuros este că a avut șansa să-și cunoască și o parte din strănepoți, primii mei doi copii. 

Ne vom aminti cu drag și dor de tine, tătăică, atât cât vom fi călători pe acest pământ.

Ne vom revedea! 

„Bunicii ne cuprind micuțele mâini doar o vreme, dar inimile pentru o veșnicie."