Născut în 27 noiembrie 1927, în Mintia, jud. Hunedoara, familia i-a sădit lui Emil un puternic atașament față de valori morale precum integritatea, empatia, dragostea pentru adevăr, pentru dreptate și muncă, alături de solide principii după care să se ghideze în viață.

Gimnaziul și liceul le-a absolvit la renumitul Liceu ”Decebal” din Deva, unde a luat bacalaureatul în anul 1948, pentru ca apoi să se înscrie la Institutul de Mine, facultate care a absolvit-o în anul 1952 la București. A fost repartizat ca inginer stagiar la "Sovromquarţit”, întreprindere mixtă româno-sovietică care exploata minereurile de uraniu. Aici, la exploatarea minieră din Băița-Plai și Avram Iancu, în timp foarte scurt timp, din inginer stagiar ajunge inginer-șef de obiectiv. Aici a intervenit o situație critică legată de sănătate, datorată grijii pe care o purta ortacilor săi, dedicarea sa deosebită față de muncă și responsabilitatea care o avea l-au făcut să își primejduiească viața. Propria sănătate a fost afectată major în urma unui incident nefericit în subteran din anul 1957. Prin expunerea prelungită la radiații în timpul unei intervenții în subteran, el rămânând în mină, pentru coordonarea lucrărilor peste timpul recomandat de protecția muncii, a fost expus îndelungat la radiații și s-a îmbolnăvit, suferind de boala de iradiere, boală considerată incurabilă în acea perioadă. Acest episod de boală a fost o mare încercare pentru el și familia sa. Boala, pe care a învins-o în urma unui tratament experimental aplicat de medicii români în colaborare cu medici elvețieni, și astfel a trecut de șocul care l-a transformat într-o umbră a celui care a fost cu numai o zi înainte, având toate simptomele și urmările descrise în manualele de medicină despre această boală (anemie severă, pierdere accentuată a greutății corporale, pierderea părului etc.), dar, în mod spectaculos, s-a refăcut nesperat de bine! Tratamentul experimental a fost un succes.

În intervalul 1962-1965, inginerul Fechete M.Emil a lucrat la Oradea, la Comitetul regional de partid Crișana, la secția economică. A fost o scurtă perioadă, mai puțin de 3 ani când s-a ocupat de organizarea și reorganizarea activității economice pe ministere de resort în regiunea Crișana, unitate care în scurt timp a devenit județul Bihor, prin reorganizarea administrativ-teritorială a României din anul 1965. 

Recunoașterea calităților sale profesionale l-au recomandat, și, din aprilie 1965 a fost numit director la nou înființata Întreprindere minieră pentru exploatarea bauxitei din Dobrești, jud. Bihor, unitate minieră nouă, aceasta fiind atunci prima și singura exploatare de bauxită din România. Întreprinderea, pe care a organizat-o și unde a început istoria industriei aluminiului românesc, a fost un pionierat al acestei importante industrii în România. Exploatarea s-a extins din zona Cornet, la Roșia, Zece-Hotare, Vârciorog etc. La câțiva ani de la deschiderea exploatării cei 2000 de angajați produceau anual peste 140.000 tone de bauxită. Încă din acele timpuri, s-a manifestat ca vizionar, ing.Emil Fechete arăta încă de atunci o deosebită grijă față de natură. Pe când se vorbea încă foarte puțin despre ecologizare, el a inițiat refacerea/reconstrucția ecologică a arealului exploatat și redarea lui, după caz, circuitului agricol, forestier etc. Acest lucru se poate vedea în lucrarea științifică, cu titlul: ”Aspecte ale reconstrucției ecologice pe terenurile degradate în urma exploatării zăcămintelor de bauxită din Munții Pădurea Craiului”, lucrare publicată în: ”Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător” nr. 25 din 1981, revistă  a Academiei Române.  

Roadele acestui nou mod de activitate s-au văzut în ridicarea nivelului de trai și transformarea în bine, alături de modernizarea localităților rurale din bazinul de exploatare (Munții Pădurea-Craiului). În timp s-a dezvoltat așezarea minieră Dobrești (s-au înființat un liceu, cabinet medical, cabinete stomatologice, magazine, blocuri de locuințe, bibliotecă, casă de cultură, sală de popice, stadion, restaurant etc.).

După primii ani de activitate și greutăți la această mină, prin caracterul său uman, generos față de semeni, prin mintea sa neobosită și iscoditoare a căutat să aducă îmbunătățiri și eficiență în munca colectivului pe care îl conducea, așa au rezultat cele trei invenții brevetate care au fost folosite în procesul tehnologic al spălării și preparării minereului de bauxită, vreme de peste 30 de ani, chiar până la închiderea exploatării miniere după anul 2000 conform cu politicile actuale de stat.

Din anul 1982 și până în momentul pensionării din anul 1987 a fost solicitat să–și fructifice experiența de o viață la deschidere de noi obiective miniere. Astfel a contribuit la inițierea unor noi mine (Ohaba-Ponor din jud. Hunedoara; Biharia și Borozel ambele din jud. Bihor), dar vremurile care au venit au trecut aceste noi exploatări, din varii motive, în conservare pentru vremuri viitoare.

După pensionare a continuat activitatea de cercetare, încercând să descifreze minunatele taine ale bogățiilor subterane, propunând noi soluții de prelucrare, colaborând cu colective de cercetare de la Uzina de alumină din Oradea și de la Institutul de cercetări miniere din Cluj-Napoca. Aceste studii au condus la noi invenții care au fost brevetate după ce el s-a stins din viață!

Pe plan familial, din anul 1954 a avut-o alături pe soția sa, Mărioara (o îndrăgită educatoare de multe generații de copii, cunoscută fiind ca doamna Mica Fechete). Cei doi au avut o fiică, Adriana-Mirela (Ada), căsătorită Tomescu, acum profesor universitar doctor la Universitatea din Oradea. Cei doi nepoți i-au bucurat ultimii ani de viață: Alexandra-Iulia, care a terminat studiile la Universitatea Oxford și tot acolo a făcut studiile doctorale în domeniul biofizicii și biochimiei celulare și moleculare;  Vlad-Andrei este talentat inginer-economist, master în marketing, pasionat de modelism, drone și pilotaj. 

       Cei care l-au cunoscut l-au apreciat și au cuvinte de laudă în legătură cu viața și activitatea lui!