Oui, j'ai quitté ce port tranquille,

Ce port si longtemps appelé,

Où loin des ennuis de la ville,

Dans un loisir doux et facile,

Sans bruit mes jours auraient coulé. J'ai quitté l'obscure vallée,

Le toit champêtre d'un ami [...]

Alphonse de Lamartine, Adieu

Îi plăcea să recite poezii în franceză. Avea o memorie impresionantă și o cultură pe măsura staturii sale. Mi-l amintesc mergând des cu mâinile în buzunar, prin casă, și recintând dintr-o cameră în alta versuri care îi aduceau diverse amintiri.

- Știi cine m-a ajutat pe mine, când eram mai prost așa și nu credeam în mine?! Doamna Trandafir și Domnul Trandafir! Am avut, eu, ca în textul din manual, profesorii Trandafir.

Și urmau istorisiri năstrușnice de adolescent sau tânăr, care a avut oportunitatea și a profitat de ea ca să se ridice prin învățare și îndrumare. Îmi aducea a străbunicul meu care și el ne zicea mereu: “La muncă, pentru că doar prin ea veți reuși!” Mi se părea naiv, dar domnul director știa mai bine decât noi cum e să răzbești folosindu-te de munca ta și cu înțelegere față de toți.

Copiii lui povestesc mereu cum a ajutat pe unul sau altul, cum nu a știut să refuze spirjinul nimănui. Băiatul lui pleca de la București la Iași. Avionul plin. Luase bilet pe ultima sută de metri. S-a așezat lângă un domn, și tăcut din fire cum este, nu prea a zis multe. Însă domnul îl cunoștea, fusese elevul tatălui său. I-a mulțumit băiatului pentru că tatăl său l-a ajutat să facă școală și acum, datorită acestui ajutor dat atunci, continuând studiile era un om care s-a ridicat dincolo de ce putea familia lui să facă pentru el. A ajutat pe mulți fără posibilități să “facă carte” pentru a le da o perspectivă, un viitor.

Laurențiu Huzum s-a născut în data de 5 Iulie 1953 și a murit în 24 Mai 2012, într-un accident de mașină. Inima lui a încetat să bată și nu a mai vrut să recite poezii.