Cine este Teo? Teo a trăit în Buzău, unde a făcut și primii 12 ani de școală. Teo era elevă a liceului B.P. HASDEU din Buzău, pasionată de călătorii, de oameni, de experiențe noi. Teo a știut să învețe din fiecare experiență trăită și a trăit în 20 de ani cât mulți dintre noi nu reușesc în 40, poate nici într-o viață. Încă de la 12-13 ani, s-a implicat constant în proiecte de voluntariat, pe cont propriu sau organizate de școală sau de alte organizații de profil. La 15 ani făcea cursuri de dezbateri și de “public speaking”, pentru ca, un an mai târziu să participe la un proiect european, la un schimb de experiență în care 400 elevi din toată Europa sunt invitați o săptămână la Parlamentul European și simt pe pielea lor ce înseamnă să fii acolo. Ei au întâlniri cu diverși parlamentari, pregătesc un proiect pe care la finalul acestei experiențe îl prezintă în Parlamentul European, de la tribuna parlamentarilor. Este selectată printre cei 3 elevi care prezintă acest proiect, în limba engleză, în fața celor 400 de colegi din 27 țări și a unor europarlamentari invitați la eveniment.

Intră cu succes la Facultatea de Drept a Universității din București, ca student bursier și realizează un scurt timp că pare să-și fi găsit vocația. Încă de la începutul anului I, știe că vrea să se facă judecător, spune că este rolul care i s-ar potrivi personalității ei. Nu renunță la voluntariat, proiectul ei de suflet din anii de liceu, astfel încât se implică și aici, și devine membru al Asociației Studenților la Drept (ASD) încă din primele zile de studentă. 

Teo iubește ce face, astfel încât își pune sufletul în tot ce face. Pentru orice acțiune, oricât de mică ar fi, dă totul. Este perfecționistă, extrem de exigentă cu ea și cu o dorință extraordinară de cunoaștere, de nou. Tot ce este nou o fascinează. Este tot ceea ce poate însemna “un om bun”, în adevăratul sens al cuvântului, la numai 20 de ani.

Începe anul II de facultate tot ca student bursier, iar la ASD este aleasă Directorul Departamentului Academic. Se implică și dă totul, așa cum a făcut-o întotdeauna cu orice proiect și-a asumat. Colegii o adoră, o respectă, o urmează, o admiră.

Din păcate, de succesul pentru care muncise atât nu s-a bucurat decât foarte puțin: era anul II de facultate, la început, când, în luna noiembrie 2016, dă primele semne că nu se simte bine: acuză dureri de cap din ce în ce mai frecvente, medicii nu reușesc să îi pună rapid un diagnostic. Pe data de 4 decembrie 2016, intră în comă indusă, diagnosticul sumbru este de encefalită autoimună, boală cu care luptă 3 luni, dar organismul ei cedează. Ne veghează din ceruri și este îngerul păzitor al familiei și al tuturor celor care i-au fost aproape. Lasă un gol imens în sufletele părinților, ale familiei și prietenilor și va trăi veșnic acolo.

TE IUBIM ENORM, TEO A NOASTRA DRAGĂ! Ne vom revedea!