NAN PAVEL a LUPULUI (n. 18 apr. 1897 - d. 19 ian. 1975 - 78 de ani)

Bunicul meu, Nan Pavel, Velea Moanii Lupului (Velea = Pavel, Moanii = al lui Solomon) s-a născut în satul Miheleu - Bihor, zona de dealuri cu păduri.

A fost soldat la 19 ani în Primul război mondial; s-a întors din război, din Belgrad, slăbit, cântărind cu raniță cu tot 37 de kg.

A rămas văduv la vârsta de 40 de ani cu două fiice pe care le-a crescut singur, necăsătorindu-se niciodată.

Bunicul era mare vânător, avea arme bine pitite, din primul război mondial; de Crăciun fetele aveau piftie de cerb, nu-și permiteau purcel; vâna iepuri din fereastra casei; pădurea cu darurile ei era aproape și Lupul îi cunoștea tainele.

A rămas singur când fetele lui au mers la București să lucreze la casele cele mari: arhitectul Pinard, căminul Filantropia - prințesa Ghica.

Armele i-au slujit în cel de-al doilea război mondial să-și apere fetele când soldații ruși au încercat să le violeze. Un soldat rus a ieșit pe geam cu fereastră cu tot la amenințarea bunicului cu pușca.

Când fetele s-au măritat și mai apoi s-au mutat la oraș, a rămas ca un lup singuratic.

Din primul meu salariu i-am cumpărat o pălărie pe care a aninat-o într-un cui pe perete. O arăta tuturor celor care îi treceau pragul, ori celor cu care sta de vorbă pe lavița din uliță; nu a purtat-o niciodată, a dorit să fie înmormântat cu acel clop (pălărie). S-a stins la noi acasă înconjurat de familie.

Osemintele bunicului meu drag sunt sub lăcate de iarbă în acest parc, Salca. Am vrut să le mutăm în cimitirul municipal ori în satul natal, dar dispăruse crucea de inox pe care fratele meu i-o făcuse la uzina “Înfrățirea” din Oradea. La aflarea veștii că cimitirul se transformă în parc, ne-am crucit că au apărut mâini lungi și apucătoare.

Am amintiri duioase cu bunicul meu pe care-l vizitam în vacanțe, îmi oferea ce avea mai bun din grădina, livada ori via lui. Mai târziu mă încuraja să fug în lume cu cine mi-e drag, dacă tatăl meu se opune dorinței mele. Am petrecut zile fericite la țară în căsuța lui primitoare, casa în care m-am născut. Mă înconjura cu blândețea și căldura sufletului său de om tăcut, de iubitor de păduri și de lupi, fidel unei singure mari iubiri.

N.B. Nan Pavel este trecut și cu porecla “a Lupului” în cartea funciară de către avocatul Aurel Lazăr, personalitate importantă în înfăptuirea Marii Uniri din 1 decembrie 1918.

Recunoștință, prețuire și mulțumiri bunicului meu drag!