Rafila Orbai

19 decembrie 1957 - 3 septembrie 2013

Oradea

Fila, așa cum îi spunea toată lumea, s-a născut într-o familie credincioasă din comuna Băla, județul Mureș, fiind a doua din cei șapte copii. Părinții ei, Vasile și Maria, au avut patru băieți și trei fete, pe care i-au crescut cu dragoste, grijă și multă căldură sufletească, îngrijindu-se să îi ferească de lipsuri, deși erau vremuri foarte grele. Povestea cu drag și admirație cum nu exista sărbătoare de Paști sau de Crăciun în care ei, copiii, să nu primească haine și pantofi noi, și cum tatăl, care lucra departe  de casă, venea de câteva ori pe lună în sat, să-și vadă familia. 

A fost multă dragoste în această familie. Toți copiii ajutau în gospodărie, adunați în jurul părinților: fetele țeseau, croșetau, tricotau haine, cergi, pături, covoare, iar băieții ajutau la creșterea animalelor și munca pământului. Fila a avut o copilărie frumoasă, de care își aducea aminte cu mult drag. A fost fericită, având o relație specială atât cu părinții, cât și cu frații ei, pe care i-a iubit nespus de mult, relație ce a rămas la fel de caldă pe tot parcursul vieții.

Fila a făcut școala în sat, fiind foarte bună la învățătură. Ca să o încurajeze să învețe în continuare și să își clădească o carieră cât mai frumoasă, a fost adusă la Oradea de mătușa Floarea Ciucaș, sora mamei ei, care pornise și ea, cu două decenii înainte, pe același drum. Împreună cu unchiul Aurel au găzduit-o și au tratat-o ca pe copilul lor: fata pe care nu au avut-o niciodată, alături de cei doi băieți ai lor, cu care Fila s-a avut ca frații.

A făcut școala profesională la Oradea și, la seral, Liceul Economic, având rezultate foarte bune la învățătură și ajungând șefă de promoție. Îndrăgită și apreciată de profesori, a început încă din liceu să muncească, alături de tușa Floare, la un magazin de metalo-chimice. A fost un om destoinic, de valoare care a pus suflet în tot ceea ce făcea și care devenea imediat plăcută tuturor. O viață întreagă a avut zâmbetul întipărit pe buze... 

 În 1976, a participat la faza pe țară a Concursului Profesional „Buna servire” care a avut loc la Suceava, fiind reprezentanta Bihorului pe sectorul metalo-chimice, concurs unde a  luat locul II, evenimentul fiind menționat în ediția din 25 aprilie 1976 a ziarului local. Cu acea ocazie, Fila declară că îi place să învețe, să știe cât mai multe despre domeniul în care lucrează, dovedindu-se foarte ambițioasă... 

În acel articol, Gheorghe, viitorul ei soț, i-a văzut prima oară poza, i-a plăcut și a început să o caute. Și... s-au luat. Profesorii și apropiații au sfătuit-o pe Fila să dea la facultate, dar ea a considerat după căsătorie, că familia este mai importantă și că e mai bine să stea în mijlocul familiei și să-i facă fericiți.

 A lucrat mulți ani la I.C.S. Metalo-Chimice - magazinul Mercur, ajungând o colegă, șefă și o gestionară foarte apreciată, fiind o persoană plăcută și iubită de toți...

Magazinul ei drag cu profil metalo-chimice deschis pe bulevardul Dacia din Oradea l-a condus până în anul 1992, când s-a decis să se mute în Oșorhei, unde a deschis un magazin cu profil ABC. „La Fila” era un loc frecventat de localnici, iar Fila a ajuns o persoană foarte apreciată de consăteni, care povestesc și azi, cu drag, de omul minunat care a fost. 

Fila a avut doi copii, Dana și Cristi pe care i-a iubit ca pe ochii din cap, fiind o mamă deosebită, excepțională, drăgăstoasă, o mama eroină care s-a sacrificat prea mult pentru copiii ei. Aceasta a  muncit alături de soțul Ghiță, de dimineața până seara, pentru a construi un cămin și a le oferi condiții bune copiilor, pentru a avea „o viață fără griji”, așa cum spunea ea... A știut să aducă familia împreună, să mențină și să cultive relațiile de familie, fiind iubită foarte mult și de familia soțului ei. Lupta mereu să fie liniște și armonie, fiind mereu omul păcii... 

Vizitele în satul natal erau întotdeauna motiv de sărbătoare. Se strângeau acasă toți frații cu copiii lor, răspândiți care pe unde, „desenând” o mare familie, fericită și unită. Deși casa era cam neîncăpătoare pentru aproape 30 de suflete, era o petrecere continuă și la despărțire deja se făceau planuri pentru următoarea reuniune de familie. Multe nunți, botezuri, zile de naștere, sărbători au fost tot atâtea prilejuri pentru care familia de la Mureș se reunea cu mare bucurie...

Din păcate, firul vieții s-a rupt pentru draga noastră Filă în septembrie 2013, din cauza unei boli îngrozitoare, căreia nu i-a mai putut face față, în ciuda optimismului și a caracterului de luptător de care a dat dovadă până în ultima clipă. A fost regretată și plânsă de multă lume, dar în special de familia ei, în care a lăsat un gol imposibil de umplut. Și ce nefericire pentru părinții nevoiți să-și îngroape copiii! 

Fila a fost prima din familie care a plecat la cele veșnice. Tatăl ei, Vasile, a mai trăit până în 2019, în vreme ce mama Măriuța are, la momentul plantării acestui mesteacăn, vârsta de 89 de ani și își umple timpul croșetând singură în căsuța ei tradițională din Băla, frumos decorată,  pândind zgomotul porții ce anunță vizitatori. Mama Măriuța are candela aprinsă pe altarul unde stă poza fiicei Fila, alături de cea a soțului Vasile, a surorii Floarea, a nepotului Bogdan și a tuturor celor dragi ei, care au pășit în lumea celor drepți... Dumnezeu să-i odihnească pe toți!

Noi, copiii ei,  Dana și Cristi, plantăm acest mesteacăn pentru a ne aduce aminte de omul deosebit și femeia de aur care a fost mama noastră dragă...