Silvioara Meca, om pentru oameni...

Mezina familiei Meca s-a născut într-o zi friguroasă de sfârșit de iarnă și a ajuns în căsuța mică din Călărași, în care o așteptau, în jurul sobei, cei 3 frați mai mari și sora lor.

Silvioara a crescut înconjurată de iubirea și blândețea celor din jur. A învățat să dăruiască și să ajute încă de mic copil. 

Din Bărăganul însorit, adolescenta Silvia a plecat la școală în inima munților Făgăraș unde s-au infiripat și primele povești de iubire. 

Iubirea cea mare - chiar tatăl meu, O.C. Fronie, un talentat folkist, poet și compozitor, dar și bun matematician. Dragostea mamei pentru artă, literatură, filosofie și istorie a făcut ca iubirea dintre ei să fie completată de multe interese comune. Până când a apărut pe lume fratele meu, Răzvan, care a devenit centrul universului lor. Până când am apărut eu și au trebuit să mai creeze un sistem solar.

Din păcate, nu toate poveștile de viață au un parcurs ușor. La un moment dat greutățile și suferințele s-au abătut peste Silvioara. Împreună cu familia a revenit în Călărași, unde au urmat ani grei de trai alături de artistul iubit. Până într-o zi, când ea a avut curajul și puterea să renască, să fugă dintr-o depresie lungă și adâncă spre noi începuturi. 

A urmat o transformare incredibilă, s-a întors la visul ei din copilărie, acela de a fi profesor. Din momentul conștientizării că se poate, mama mea a devenit studentă la Universitatea Ovidius din Constanța. A studiat sârguincios și cu multă dedicare pentru a deveni ceea ce urma să fie pentru mulți ani de atunci încolo, profesorul inimilor copiilor. 

A pornit timid la catedră în primele zile până când a început să înflorească tot mai mult în fiecare zi. Magic a fost momentul în care a realizat că menirea ei pe pământ este să fie un om blând care să iubească nespus toți copiii, să se dedice generațiilor întregi de elevi, să îi încurajeze chiar și în cele mai grele situații, să creadă în puterea de reușită a fiecărui copil și să le deschidă poarta casei ei de fiecare dată când or să aibă nevoie de ea.

Un exemplu că niciodată nu este prea târziu să o iei de la capăt sau să îți urmezi visul!

Silvia a fost dedicată și devotată nu doar familiei și elevilor ei, ci lumii întregi!

Prietenă empatică, săritoare, confidentă, de care atât de mulți oameni s-au bucurat, au plâns și râs pe umărul Silviei, în căsuța ei, mereu deschisă și primitoare. Colegă loială, de încredere, devotată și de ajutor la serviciu…

Silvioara a trecut prin viețile noastre ca să ne ajute să vedem bunătatea lumii, să fim optimiști, să avem încredere în noi, să ne bucurăm mereu de ce avem, să zâmbim, să glumim, să cântăm, să citim, să fim fericiți din cele mai mărunte lucruri.

Ultimii ani au fost grei, a luptat până la sacrificiul suprem pentru a salva puiul mic de om, Agnes. La doar un an și puțin, fetița mea avea nevoie de o inimă nouă. Atunci, Silvia, mama mea, l-a rugat pe Dumnezeu să o ia pe ea și să îi lase nepoata în viață. Ruga ei a fost ascultată, iar Agnes a avut parte de un miracol, inimioara ei și-a revenit. 

Iubirea necondiționată pe care a oferit-o în jurul ei, căldura inimii și bunătatea sinceră, privirea blândă și mângâierea caldă ne rămân adânc în sufletele pline de dor de ea.

Călătoria mult prea scurtă pe Pământ a Silvioarei s-a încheiat pe 11 februarie 2022.

Aceasta este Silvia, omul care a venit în lumea noastră pentru a iubi oamenii, pentru a ne arată că bunătatea nu costă nimic.

Ne este dor de ea în fiecare zi!