Suntem departe, eu și Emma, dar pot să îmi închipui vizitele peste ani la mesteacănul tău, poate încercând să observăm ceva semne de la tine, dragă Sergiu.

Îmi e dor de diminețile de weekend când puneai muzică și făceai prăjitura ta bună cu portocală și ciocolată, jocul de cărți împreună cu Emma, să te văd prin grădină analizând copacii și gardul de carpen de care îți era așa drag. Dar cel mai dor mi-e să te văd jucându-te sau făcând ceva împreună cu Emma - tzumpi - cum i-ai spus tu din primele zile.

Ce vorbe să las despre tine om drag, care de neînțeles pentru noi, a părăsit familia noastră la numai 38 ani…

Sergiu a fost un om cald, inteligent, visător, autentic interesat de științe, citea cărți de matematică avansată ca și lectură, era pasionat de noi tehnologii și masini, mai ales cele vechi și clasice.

Special și interesant în preferințele muzicale - asculta cu plăcere jazz, dar și Led Zepelin, Zizzi Topp și FaraZagar, Subcarpați, printre alții de care nu îmi mai amintesc.

Îi plăceau cârnații românești de porc :) și dulciurile și era interesat de ținuta și pantofii de calitate. A visat la drumeții prin munți, călătorii la Polul Nord și turul Africii, dar a reușit să vadă prea puțin din cât și-ar fi dorit.

Cu recunoștință pentru prezența lui în viața noastră și totodată cu speranța și încrederea că ne veghează, întărește, inspiră și poate se și amuză de agitația vieților noastre pământești, lăsăm în urmă acest stejar în amintirea lui, să învie la viață în fiecare an, ca și continuitate a vieții lui pe pământ.