Ce pot să spun despre o persoană care mi-a dat viață, care m- a învățat ce este binele și răul, care nu a dormit nopțile când eu aveam febră și tușeam, sau care m-a îndrumat în carieră?
O persoană dragă, o ființă iubită, acum îngerul meu păzitor.
Cuvintele sunt prea puține pentru a exprima iubirea mea pentru MAMA, admirația pentru profesoara de limba română, modelul meu de urmat în cariera didactică...
A fost o ființă severă, care știa să te certe din priviri, dar în același timp te mângâia cu un zâmbet. Mica fiind, îmi era teamă de ea, dar acum realizez că ea dorea să modeleze mlădița timidă și firavă care creștea în grădina ei de flori.
Am avut o copilărie fericită alături de mama și bunicii mei, cu năzdrăvăniile inerente vârstei, cu călătorii prin țară pentru a cunoaște frumusețile plaiului mioritic.
În clasele primare și în gimnaziu am urmat liceul de artă pentru că mama descoperise că aveam ureche muzicală și îmi plăcea să cânt la pian. Poate era o trăsătură moștenită din familie, pentru ca mereu era veselie și cântec în casa noastră.
Încă de mică îmi plăcea să am grijă de păpuși, să doftoricesc animăluțele de pluș, să le fac injecții, să le dau medicamente, să le tratez.
Fin psiholog, mama a sesizat acest lucru și m-a înscris la secția de biologie chimie a Colegiului Național Emanuel Gojdu, în clasa a 9.
Dar încet, încet mi-am dat seama că mă simt atrasă de carte, de poveștile frumoase din filele lor, de personajele care prindeau viață în urma lecturii.
La urma urmelor aveam modele în familie, atât pe mama, profesor emerit de limba și literatura română, cât și pe bunica, învățătoare din Banat.
Se spune că primii ani de viață sunt definitorii în formarea unei persoane, dar eu pot spune că am învățat de la mama toată viața, cât a fost alături de mine.
Mă uit la poze și retrăiesc acele momente inedite surprinse de aparatul foto sau de telefon, aud parcă o conversație, un sfat, un gând frumos, o idee împărtășită sau însușită în acel moment…
Îmi e greu să vorbesc de EA la trecut, dar ipostazele surprinse de-a lungul celor 83 de ani din buchetul vieții fac despărțirea mai ușoară.
Nu îți alegi MAMA. Ea este cadoul lui DUMNEZEU pentru tine.
Suntem suma experiențelor și oamenilor care ne-au modelat. Dacă acest om ți-a fost și ție drag, cititorule, poți oricând să adaugi o poveste, care să-i completeze amintirea. Îți mulțumim!
În Lugoj, București, Constanța, Oradea, Brașov, Tg. Mureș am făcut parcuri cu sute de arbori. Fiecare copac plantat în memoria celui pierdut are un cod QR care, scanat, duce spre o poveste. Povestea vieții omului pe care îl onorezi în acest fel.