Tata…

Ahh, câtă iubire, câte amintiri și cât dor aduce cu el acest cuvânt, atât de simplu, dar atât de puternic și grăitor. 

Când scriu aceste rânduri s-au făcut 868 de zile de când i-am auzit ultima oară vocea… 

Crescut de bunica lui paternă, în Câmpulungul anilor ’60-’70, tata și-a dorit întotdeauna o familie doar a lui, care să rămână unită la bine si la greu, și așa, împreuna cu mama, ne-au adus pe lume pe fratele meu și pe mine. 

Pentru mine, tata este cel mai bun tată din lume pentru că putea fi în multe feluri, însă el a ales să fie un tată prezent, bun, blând, iubitor, înțelegător și protector. 

Cred cu tărie că atunci când tata a fost creat, a fost cam așa: “ îl fac solid ca muntele, dar blând ca razele soarelui într-o zi de sfârșit de aprilie, să aibă părul creț și negru, dar zâmbetul viu și colorat precum culorile curcubeului, ochii să îi fie blajini și de un verde nefiresc, îi dau mâini puternice precum valurile mării într-o zi furtunoasă, dar delicate și protectoare precum este mama cu pruncul ei, îi dau caldura trupească pentru a fi el “sobița” copiilor și a soției pe care îi va avea, îl fac pofticios precum un copil atunci când vede înghețata, strecor și puțină încăpățânare pe lângă înțelepciune și inteligență, dar îl fac bun și iertător, iar cel mai important, îi dau o inimă cu putere de iubire infinită”. 

A iubit muntele cu brazii lui verzi ca smaraldul și a adorat marea albastră cu nisipul ei auriu pe care îi plăcea să îl simtă sub tălpi vara. Parcă aud și acum respirația lui adâncă pe care o manifesta ca un gest de recunoștință că trăiește și că are ocazia să se bucure de natura și de miracolele ei. 

A iubit florile și nu rata nicio ocazie să mai adauge încă un ghiveci în balconul apartamentului în care locuia și care era prea mic pentru minunile lui, așa cum le numea și pe care le îngrijea cu atâta dragoste și pasiune. Nu puține au fost dățile în care l-am surprins vorbindu-le și mângâindu-le frunzele, pentru că “ele sunt vii și tot ce este viu are nevoie de atenție, vorbe frumoase, grijă și iubire“. 

Pasiunea lui pentru plantat a mers mai departe și s-a extins la pomi fructiferi și alte plante producătoare de fructe. De unul singur, citind și informându-se, a învățat cum să îngrijească afinii, tufele de zmeură, de mure, de coacaze, de agrișe și de aronia. Datorită lui, încă ne bucurăm de gustul extraordinar al zmeurei până târziu în toamnă și tot datorită lui am mâncat cele mai gustoase afine din câte pot exista. 

I-a plăcut să citească, să cunoască și să fie informat despre tot ce-l înconjoară și îmi aduc cu drag aminte despre sutele sau chiar miile de întrebări pe care i le-am pus de-a lungul anilor și la care îmi oferea mereu un răspuns. 

Tata mi-a fost exemplu de bunătate și altruism, de bucurie că exist, de ceea ce înseamnă un tată prezent și implicat în viața unui copil. 

Am citit undeva că amintirile nu au nici început și nici sfârșit, ele pur și simplu există în memoria noastră cât timp vom trăi pe acest pământ, așa că, tata, tu ești încă viu și prezent prin noi toți cei care te purtăm în gândurile, sufletele și amintirile noastre în fiecare secundă. 

Îți mulțumesc că m-ai învățat să dansez, că m-ai făcut să iubesc muzica, natura, animăluțele și viața cu totul.

Sper să ne reîntâlnim cândva și să te pot  strânge în brațe la fel de puternic cum ai făcut-o tu când mi-ai dat ultima îmbrățisare, fără să știm niciunul că avea să fie ultima.  

Te iubim pentru eternitate!

♫ Morning Has Broken - YouTube