Emil Duleanți a fost un soț iubitor, un tată minunat și drăgăstos, de care suntem fericite că am avut parte în viață, un bunic mândru, tată socru primitor și un prieten de nădejde.
Un om cu suflet blând, născut la Pietroasa de Sus, sat pe care l-a iubit și la care s-a întors mereu. A fost un frate și un fiu bun, care a păstrat mereu legătura cu părinții și pe care i-a ajutat de fiecare dată când au avut nevoie, chiar dacă uneori nu era ușor din cauza vremurilor grele.
Emil a fost un soț și un tată bun. Căsătorit 39 de ani. A fost un tata tânăr, tatăl a 3 fete, Emilia, Alina și Ionela.
Împreună cu soția Filoteia, au făcut multe eforturi ca să se descurce într-o lume cu greutăți și asta nu i-a împiedicat să transmită copiilor niște valori prețioase, care nu s-au pierdut și nu se vor pierde niciodată.
„Ce are una, are și cealaltă!" O regulă nescrisă, care a creat o legătură puternică, mai departe de referirea materială. O legătură ce a dat sentimentul de întreg, de siguranță că nu suntem singure, chiar dacă suntem departe, că dacă una are o problemă, facem toate ce se poate ca să ajutăm. O legătură ce va fi transmisă mai departe.
Emil a fost un tată iubitor, blând, înțelegător, care a știut să respecte deciziile fetelor, chiar și când nu a fost complet de acord cu ele. „Datoria mea îi să-ți spun și a ta, să asculți!"
Mai departe în viață a devenit bunic, s-a bucurat de venirea pe lume a nepoatelor și nepoților și a fost fericit că a devenit bunic de la 3 fete.
Emil și-a iubit meseria și s-a mândrit cu faptul că era strungar. Cel mai bun din oraș- și nu numai. În anii '80 a câștigat premiul 1 pe țară și a primit trofeul „Strungul de aur".
Emil și-a apreciat colegii și prietenii, i-a plăcut să petreacă timp cu ei, să povestească și să stea la un pahar de vorbă.
Ne lipsești enorm de mult tuturor, ai plecat mult prea devreme de lângă noi, însă noi te păstram viu în inimile și în amintirile noastre. Și te amintim cu drag și dor.
Te iubim, tati...
„Să-ți fie somnul lin și codrul aproape, pe-ntinsele ape, să ai un cer senin."
În Lugoj, București, Constanța, Oradea, Brașov, Tg. Mureș am făcut parcuri cu sute de arbori. Fiecare copac plantat în memoria celui pierdut are un cod QR care, scanat, duce spre o poveste. Povestea vieții omului pe care îl onorezi în acest fel.