Tata era în multe feluri: 

O combinație rară de seriozitate și umor. 

Era cel mai mare dintre frații lui, deci familia lui îl chema Nenea.

Era ceferist până în măduva oaselor, făcându-și treaba cu devotament, în același loc toată viața. Oamenii lui îl indrageau și îl respectau; pentru ei a fost Șefu'.

Era un mare consumator de Rebus și de Sudoku, unde își punea la treabă și își antrena inteligența sclipitoare.

Era jucător împătimit de table: era un spectacol să participi la partidele lui, o explozie de pasiune, veselie și strigături. ÎI numea pe toți partenerii de joc, apoi pe cei din jur în general, în mod tandru - ironic: Niculai. Aceasta poreclă s-a întors și s-a lipit de el, a fost modul în care l-am alintat până în ultima zi și după aceea.

A fost tata, cu bune și cu rele, a evoluat ca persoană, devenind mai bun cu vârsta.

Dragă tata, 

Ne e dor de tine în fiecare zi. Câteodată mai acoperim cu zgomotul zilei acest dor, ai zice că mai uităm de el. Dar nu uităm, de fapt. Iar ca să vezi asta, am ales acest copac, copacul tău, să își ridice în fiecare zi crengile spre cer într-o îmbrățișare spre tine, și noi prin el. Crengile lui sînt brațele noastre, freamătul lui sînt cuvintele noastre, culorile lui sînt emoțiile noastre. Îți trimitem semnale de aici de pe pământ în fiecare zi, pentru că nu te uităm niciun moment. 

Știm că iți place copacul tău. 

Familia, în amintirea plină de dragoste pentru 

EFTIMIE VASILE - zis Tata, zis Nenea, zis Șefu', zis Niculai

(1942-2013)