Pința, eu nu te voi uita niciodată. În ochii tăi eu nu aveam cusur, am fost nepotul perfect, omul perfect. Ai venit pe lume a patra într-o familie cu cinci copii, (Dumitru) Clăteşteanu Stanca, poreclită de mine „Pința”, fiind cea mai ambițioasă şi mai harnică dintre frați.

Scoasă de la şcoală ca să ai grijă de mezina familiei, ai suferit enorm deoarece iubeai să înveți. Ambițioasă din fire, mămică fiind, ți-ai continuat studiile la fără frecvență, absolvind şi examenul de bacalaureat. Bunica mea dragă pe la 14 ani s-a angajat în Portul Constanța cu carte de muncă, pentru a aduce un venit suplimentar familiei.

Cu multiple talente, a cântat şi a dansat în ansamblul de dansuri populare din Dobrogea, apoi, la 17 ani, a dat examen la București, avându-i pe Radu Beligan şi Dina Cocea în comisie. A fost admisă la cinematografie, deşi ea visa o carieră în dans. Dezamăgită, a renunțat, s-a întors acasă, şi-a cunoscut viitorul soț care, voleibalist fiind, a învățat-o tainele jocului. Deasemenea, sindicatul o solicita mai mereu să recite sau să prezinte spectacole. Nu ştia ce-i tracul, învăța textele în culise şi trăia fiecare vers rostit. Cânta foarte frumos, având o ureche muzicală perfectă şi o memorie de invidiat. Îi plăcea casa plină cu neamuri şi prieteni. Se dansa şi se cânta, se bea vin de casă şi oricine era bine primit şi omenit acolo. 

Era expertă în cozonaci şi baclavale, ținând întotdeauna la aspectul mesei. Pentru meteahna de a-şi ieşi iute din fire, soțul a poreclit-o „Gogoaşa înfuriată'', adresându-i-se astfel - „Gogoașa''!

Obsedată de ordine, puteai pune firul cu plumb pe rafturile ei cu haine şi lenjerii de pat, aşa erau de perfect aliniate!

Alzheimer-ul i-a venit de hac, dar versurile din poeziile şi cântecele din trecut nu le-a uitat niciodată! La 87 de ani a plecat să mai danseze în Cer, cu iubirea vieții ei, Ispas, după o văduvie de 27 de ani. A lăsat în urmă, ca amintiri celor dragi, un sac cu poveşti şi o grămadă de rețete.