Tase, cum îi spuneam bunicului Năstase, s-a născut în iulie 1903 în comuna Ungheni, județul Argeș. Fratele lui, Ion, și sora, Maria, au rămas în satul natal, alături de părinți, iar Năstase a făcut școala de artilerie, ajungând subofițer al Armatei Române, cu care a și făcut războiul, fiind rănit la Stalingrad, de unde apoi a fost evacuat, cu peripeții, spre țară. Știu toate acestea deoarece pe când eram copil, Tase mă lua în camera lui, îmi curăța de coajă o pară moale și aromată, pusă de cu toamnă la copt pe rafturile din pivniță, și-mi povestea cum a plecat el de acasă la școală, contrar voinței părinților, cum a învățat să calculeze traiectoria obuzului de tun pe baza datelor transmise de către cercetași, cum a primit medalie la concursul de tragere, cum a făcut războiul, ajungând pe front, cum l-au rănit schijele unui obuz tras de inamic la Stalingrad, cum s-a retras cu armata spre țară, cum a ajuns apoi în munții Tatra din Slovacia, după întoarcerea armelor.

După război, Năstase ajunge în Ardeal, mai întâi la Alba-Iulia, apoi la Târgu-Mureș, unde se și stabilește împreună cu soția Rozalia, mai întâi pe strada Stelelor, apoi pe strada Vulturilor, unde, primind o parcelă de pământ, a și construit casa în care am copilărit și eu.

După ce s-a retras din armată în urma epurării cadrelor militare de către regimul comunist, bunicul a lucrat la autobaza Târgu-Mureș și apoi la Abatorul "Gloria" din oraș. 

După pensionare, s-a dedicat complet pasiunii sale pentru grădinărit, îngrijind pe mica parcelă din jurul casei de pe Vulturilor 12, o minunată grădină cu pomi fructiferi, arbori ornamentali, flori și legume. A fost un om ordonat, de o hărnicie demnă de admirat, care se trezea foarte devreme pentru a-și uda plantele, pentru a merge la piața din apropiere sau pentru a mă duce la școală. Îmi linia caietele de școală, îmi scria etichetele și tot el, fiind foarte talentat la desen și migălos, la solicitarea cadrelor didactice care i-au remarcat îndemânarea, a creat manual panourile de propagandă ale școlii generale pe care o urmam eu. În penuria din comunism, știa să apeleze la cele mai comune materiale, decupând litere din staniol lipite pe pânză roșie, colorând hârtie cu creioane colorate, totul după ce măsura cu atenție și trasa caroiaje pentru a-l ajuta la aliniere. Mi-a desenat pe un carton Tabelul lui Mendeleev, pentru orele de chimie, singura amintire palpabilă pe care o mai am de la el. Am moștenit de la el pasiunea pentru grădinărit, aplecarea spre desen... și trezirile foarte matinale.

Tase a murit la 91 de ani, după o viață simplă, muncită, ordonată. A ținut legătura cu rudele rămase în Argeș și a creat o oază de verdeață și pace pe Vulturilor 12 în Târgu-Mureș, fiind respectat de către toți vecinii și iubit de cei apropiați.